05.11.2020
Adierea
Cum e al tău suflet, armână,Cum e a ta inimă bună,
Cum sunt ale tale frumuseți, fată,
Nu-ntâlnii în viața-ntreagă.
Fată, îmi ești adierea, ești vântul ce străbate,
Cald și rece vara, și trimite ploaia toamna,
Cade, frunza cade, zăpada albă se arată,
Trece și iarna rece, a ta adiere mă răsfață.
Cum apare în răsărit,
În dimineți, de căldură,
Așa cum emană soarele și cade,
Tot așa și iubirea mea spre tine bate.
E amurg, se apropie seara,
Se pregătește luna să coboare...
Așa cum se adună stele pe lângă ea,
Tot așa se înfățișează și frumusețea ta.