Rezultatele căutării

Love of Distance

I remember that, when I was in the house
of my mother, in the farmland,
I had a window that looked out
onto meadows

I Don’t Know

I think your way of smiling
is sweeter than the sun
on this vase of flowers
already a little
faded -
 
I think that maybe it’s good
that from me fall
all the trees -
 
That I be a white, deserted yard
to your voice - that maybe
draws the shady paths
for the new
garden.
 
4 October 1933
 
 

Sleep

Oh life,
why
do you carry me in your journey
still,
why
drag along
my heavy sleep?
 
I know
that the purest fountains
dissolving throughout the earth
won’t return
to the soiled snow
its whiteness.
 
Neither will dawn
with tired magic
revive
among the black houses
the dead mimosas.
 
But alone
at evening’s frost
a flower seller will tremble
beside the fountain’s
uselessness.
 
Oh life,
why
does my desperate sleep
not weigh upon you?
 

Frumusețe

Mă dăruiesc pe mine,
nedormitele mele nopți,
hăurile
cerului și stelele băute
pe munți,
briza mărilor
spre albele depărtări.
 
Mă dăruiesc pe mine,
soarele pur al dimineților mele
pe tărâm de poveste
printre coloane antice
și măslini și câmpii.
 
Mă dăruiesc pe mine,
amiezi
pe sprânceana cascadei,
apusuri
la poala statuilor, sus pe colina
cu trunchiuri de chiparoși
însuflețite de cuiburi.
 
Tu primește făptura mea
de minune,
tremurul meu de tulpină
vie în cerc
de-orizonturi,
închinându-se vântului
limpede al frumuseții:
tu lasă-mă să mă uit în ochii aceștia
dăruiți ție de Dumnezeu,
de cerurile toate plini
adânci ca vecii de lumină
pierdute-n tării.
 

Amor fati

Când prin întunericul meu trecând
mă voi prăbuși
în cascada
sângelui –
cu o velă roșie voi pluti
prin tăcerea teribilă
a hăurilor
luminii promise.
 

November

And then – if it happens I go away –
there’ll remain something
of me
in my world –
there’ll remain a slender wake of silence
amid the voices –
a tenuous breath of white
at the heart of azure –
 
And one November evening
a frail little girl
at a street corner
will sell so many chrysanthemums
and there’ll be the stars
ice-cold, green, remote –
 
Someone will cry
who knows where – who knows where –
for me
in the world
when it happens that without return
I’ll have to go away.
 
(Milan, 29th October 1930)
 
 

Confiding

I’ve much faith in you. It seems
that I could await your voice
in silence, for centuries
of darkness.
 
You know all the secrets,
like the sun:
you could make flower
geraniums and wild orange blossom
on the rocky depths
of quarries, of the legendary
prisons.
 
I’ve much faith in you. I’m quiet
like the Arab wrapped
in a white barracan,
who listens to God ripening
his barley round the house.
 
(8th December 1934)
 
 

Rugăciune poeziei

Oh, tu care ești povară
sufletului meu, poezie:
tu știi când lipsesc și când mă pierd,
tu, care atunci te dezici
şi taci.
 
Poezie, mă mărturisesc ţie
care ești glasul meu profund:
tu o ştii,
știi că te-am trădat,
am umblat pe câmpia de aur-
pe inima mea-,
am distrus iarba,
am năruit pământul –
poezie – acel pământ
unde tu mi-ai spus cea mai dulce
dintre toate cântările tale,
unde într-o dimineață pentru întâia oară
am văzut în senin zburând ciocârlia
și unde cu ochii am încercat și eu să mă înalţ –
 
Poezie, poezie care rămâi
profunda mea remușcare,
oh, ajută-mă tu să găsesc din nou
înalta mea lume abandonată -
 
Poezie care te dărui doar
celor care cu ochi în lacrimi
te caută -
oh, fă-mă tu demnă de tine,
poezie care mă scrutezi.