16.12.2020
O lume violentă, dar inflamabilă
Oceanele modelează laturile,Aterizând în spații.
Umezită de la un cald rămas bun,
O trezire timpurie se oferă amabil.
În noaptea asta mă culc să visez
Un loc ce mă cheamă.
E mereu doar un vis,
Totuși nu pot uita ce am văzut.
Mulțimea e greu de crezut,
La chipurile lor mă uit,
Dar urmez picioarele tale
Cu pași ușori, pe calea pe care mă conduci.
Refren:
Nu vreau să mă rătăcesc.
E o șoaptă, e un lucru ciudat,
Ne îndoim ca niște țurțuri pe rafturi de hârtie.
E păcat să apărem așa.
Tu zbori unde ochii tăi străini
Urmăresc înălțimile orașului.
Aburinde, violete ceruri
(Cu pietre și nori noi respirăm,
Un șoc pentru corpul meu)
Discursul e sălbatic, sălbatic...
(Viu , sacru și reverberant,
De vizavi și de departe, oh, de foarte departe)
(Refren)
(x2):
Stai, stai, stai așa, jur
L-am văzut undeva fluturând, așteptând.
Unu, doi, trei, peste trezirile care urmează.
În noaptea asta mă culc să visez un loc ce mă cheamă
(Nu vreau să mă rătăcesc)
E mereu doar un vis, totuși nu pot uita ce am văzut.
(E o șoaptă, e un lucru ciudat)
Cu pietre și nori respirăm, un șop pentru corpul meu
(Ne îndoim ca niște țurțuri pe rafturi de hârtie)
Viu, sacru și reverberant,
De vizavi și de departe, de foarte departe
(E păcat să apărem așa)