Rezultatele căutării

A mă îndrăgosti de tine

O lacrimă curge. Astă zi veni,
iar ochiul tău secând-i deasupra rușinii.*
În orice drum de-al meu trebuie să mă ghidezi.
Care paradis? Ce pot să fac eu?
Pentru mine s-a dus, iar ziua mi-e neagră,
Nu pot să mă încred nici în atingerea ta.
Ce-am putut afla? Oh, a sosit vremea!
Dacă m-am îndrăgostit de a mă îndrăgosti
de a mă îndrăgosti de tine?
 
Ziua e neagră, timpul e de-a noastră parte.
Ziua în noapte, adâncă-n noapte.
Nu mă pot întoarce, auzind de a mea surpriză.
O văd în buzele tale, cunosc a ochilor tăi briză.
Nu simt pic de rușinare, doar iubirea ta.
Îți spun pe nume, dar nu pot să dezlănțui hoarda
Cât însemni pentru mine, dar ce-aș putea face?
Dacă m-am îndrăgostit de a mă îndrăgosti
de a mă îndrăgosti de tine?
 
Doar se învârte pe nisip.
Iar acum pot fi numit bărbat.
Poți să vezi ce găsesc și eu?
Știam în vremea mea, of, era-n mintea mea.
Se-nvârt anii? Anii zboară cumva?
Știu eu ceva? Cred că e adevărat
Că m-am îndrăgostit de a mă îndrăgosti
de a mă îndrăgosti de tine.
 
Cum pot ușile să se încreadă-ntr-un cui?
Cum se poate ca zilnic să fiu surprins știu eu cum?
Într-un drum îndepărtat nu pot fi la fel.
Nu mai simt nici iubire, nici rușine.
Nu pot privi portul fără ajutor.
Suntem predestinați la a fi un singur om..
Nu! Tot nu știu unde-aș putea să mă duc
Ca să mă îndrăgostesc de a mă îndrăgosti
de a mă îndrăgosti de tine.
 

Nu-i nimic, asta e! (traducere Florian Pittis)

Versions: #1
Ei la ce bun sa intrebi de ce iubito
Daca n-ai aflat deja
Pai si la ce bun sa intrebi de ce iubito
Acum tot n-ar mai conta.
Cand cocosii tai vor canta in zori
Pe geam te uita eu sunt calator
Tu esti devina ca ma pierd din nou in nori
Dar nu-i nimic, asta e!
 
Ei si la ce bun sa aprinzi acum lumina
Cea de care n-am aflat
Ei si la ce bun sa aprinzi acum lumina
Drumul meu e-ntunecat.
Dar dorea cumlit sa fi gasit ceva de spus
O vorba buna ce oricum n-ar fi indeajuns
Timp de vorbe multe pentru noi n-au fost-ndeajuns
Dar nu-i nimic, asta e!
 
Ei si la ce bun sa ma mai strigi pe nume
Nu te-am mai auzit,
Ei si la ce bun sa ma mai strigi pe nume
Nu te aud am asurzit.
Dar ma tot framant si ma gandesc pe calea mea
Iubeam, o femei, biet copil imi spunea
Eu inima i-am dat dar ea sufletu-mi dorea
Dar nu-i nimic, asta e!
 
Si deci, deci adio,
Unde plec, hm, pai nu prea stiu
Dar pe curand nu-i bun iubito, Nu...
Un adio e mai viu.
Nu, nu-i timp acum
De vreun 'imi fac repros'
Puteai tu multe dar ce folos
Tu mi-ai cheltuit anii mei cei mai frumos
Dar nu-i nimic, asta e!
Dar nu-i nimic, asta e!
But don't think twice, it's alright.
 

Чёрный всадник

Чёрный всадник, чёрный всадник, как жизнь тяжела,
На ногах всю ночь стоял, не покидая я поста.
Путь начертан прямо и каждый к цели шажок
Утыкаешься снова ты в преткновения блок,
И дорога схожа, по которой ты уже шёл,
Но одной минутой позже...и кончается всё.
 
Черный всадник, черный всадник, ты видел сполна
И великий мир, и видел мир, который мал,
Ты упал в огонь, и ты пламя глотал в себе,
Но сомкни уста ты, если хочешь быть в игре.
Будь разумным, мистер, будь честным, будь справедливым,
Пусть твои земные все мысли станут молитвой.
 
Черный всадник, черный всадник, чёрен как всегда,
Ухожу, ты хочешь, чтобы я смотрел назад?
Сердце мирно, пусть оно будет дальше таким,
Не хочу я драться, не сегодня, уходи
Ты домой к жене и хватит навещать мою,
Я забуду на днях, что добрый и отомщу.
 
Черный всадник, черный всадник, ну когда и как?
Если время наступило, пусть, давай сейчас!
Мне войти позволь в открытую тобою дверь
Я расстроен, разум мой готов драться теперь,
Не касайся, ты не обольщайся, и не нужен шарм,
Отхвачу тебе мечом руку, ты так и знай.
 
Черный всадник, черный всадник, на месте постой,
Габариты жезла никуда не приведут, покой
Нужен по ночам, хочу страдать я в тишине
И имею полное моральное право теперь
Спеть в один волшебный вечер я песню тебе:
Черный всадник, черный всадник, ты мне надоел.
 

Fata din ținutul de nord

Dacă vreodată spre târgul din nord te avânți
Unde pe graniță vântul urlă-n neștire
Vorbește-i de mine cuiva ce trăiește în munți
Cândva mi-a fost cea mai curată iubire.
 
Dacă ajungi cu fulgii de zăpadă-n furtună
Când râurile îngheață și nu mai e soare
Vezi dacă are o haină groasă și bună
S-o apere de vânturile vuitoare.
 
Vezi dacă mai poartă părul ca pe atunci
Curgându-i pân-la piept în bucle line
Vezi dacă tot mai poartă pletele lungi
Căci așa mi-o amintesc cel mai bine.
 
Mă-ntreb dacă mă ține minte măcar
De multe ori să-și amintească m-am rugat
În întunericul noților mele de jar
În strălucirea zilelor mele, neîncetat.
 
Deci de vreodată spre târgul din nord te avânți
Unde pe graniță vântul urlă-n neștire
Vorbește-i de mine cuiva ce trăiește în munți
Cândva mi-a fost cea mai curată iubire.
 

Adiere în vânt

Versions: #2
--- 1 ---
Câte străzi trebuie să meargă un om deja
... până oameni să-l numească OM cumva.
Da, și câte mări un porumbel trebuie să străbată, tu știi
... înainte să poată pe nisip adormi
Da, și de câte ori trebuie să mai zboare bilele de tun
... înainte ca să fie interzise oricum
 
--- R ---
Răspunsul prieteni, e în adierea din vânt
... Răspunsul e în adierea din vânt.
 
--- 2 ---
Câți ani un munte trebuie să existe oare
... înainte ca să-l spele vreo mare,
Câți ani persoanele trebuie să existe de tineri
... înainte să li se permită să fie liberi
De câte ori un om trebuie să-ntoarcă capul un pic
... prefăcându-se că nu vede nimic.
 
--- R ---
Răspunsul prieteni, e în adierea din vânt
... Răspunsul e în adierea din vânt.
 
--- 3 ---
De câte ori trebuie un om în sus să privească
... înainte ca cerul senin să zărească.
Câte urechi trebuie să aibă un om
... înainte să poată auzi cum plânge alt om
De câți oameni e nevoie să moară până să afle cumva
... Că prea mulți oameni au murit ... deja
 
--- R ---
Răspunsul prieteni, e în adierea din vânt
... Răspunsul e în adierea din vânt.
 
Răspunsul prieteni, e în adierea din vânt
... Răspunsul e în adierea din vânt.
 

Omul din mine

Omul din mine-ar duce aproape orice povară,
Și-n schimbul lor puține-ar cere
Doar o femeie ca tine
Ar putea ajunge la omul din mine.
 
Nori de furtună navălesc la ușa mea
Nu cred că-o voi putea duce prea mult
Doar o femeie cum ești tu
Ar putea gasi omul din mine
 
Dar, oh, ce sentiment minunat
Doar să știu că ești aproape,
Îmi pune-un foc în inimă
Și de la tălpi pân-la urechi.
 
Omul din mine se--ascunde uneori să nu fie văzut,
Dar asta pentru că nu vrea să se transforme într-o mașină.
Doar o femeie ca tine
A putut ajunge la omul din mine.
 

Vorbesc de cel orbit de zi

Vorbesc de cel orbit de zi, a cărui viaţă-i jar,
Cu haina atîrnînd, legat de-o piatră de hotar...
Părinţii lui sînt morţi de mult, copiii lui nu sînt,
Pe faţă ploaia l-a săpat, lipindu-l de pămînt.
 
'Am nori, o sută !', zice el, sub soare cocoşat,
Da-n palma lui e secetă şi gîtul i-e uscat.
Îi dau să bea dintr-un pahar, nimic în schimb nu-i cer:
El are ochii-aşa senini, ca decupaţi din cer...
 
Se uită peste depărtări, cu aerul mirat
Că nu găseşte un Cristos de zare atîrnat...
Cred c-am să îl mai întîlnesc, privind aşa, mereu,
'Credinţă n-am', mai spune el, 'şi-mi este tot mai greu...'
 
Vorbesc de cel orbit de zi, a cărui viaţă-i jar,
Cu haina atîrnînd, legat de-o piatră de hotar...
Copiii lui sînt morţi de mult, părinţii lui lipsesc,
În suflet poartă o femeie cu chip îngeresc.
 

Femei pentru zile ploioase

Ţi-o fac fără să dai nimic în scris,
Ţi-o fac exact aşa cum ţi-am promis,
Ţi-o fac în drum spre casă pe-nserat,
Ţi-o fac şi cînd eşti treaz şi cînd eşti beat !
 
Da' poate-aşa singurătatea o să-ţi treacă, oooh
Toată lumea tre' s-o facă !
 
Ţi-o fac şi pe lumină şi pe stradă,
Ţi-o fac şi-atunci cînd eşti făcut grămadă,
Ţi-o fac în uşă, pe podea şi pe balcon,
Ţi-o fac chiar şi la telefon !
 
Da' poate-aşa singurătatea o să-ţi treacă,
Toată lumea tre' s-o facă ! oh
 
Ţi-o fac după ce tocmai ai mîncat,
Ţi-o fac 'nainte de te-a fi sculat,
Ţi-o fac atunci cînd nu mai poţi deloc,
Ţi-o fac si după aia-ţi zic 'noroc' !
 
Da' poate-aşa singurătatea o să-ţi treacă, oooh
Toată lumea tre' s-o facă !
 
Ţi-o fac şi la-nceput şi la sfîrşit,
Ţi-o fac în felul cel mai aiurit,
Ţi-o fac şi la volan, şi lîngă bară,
Ţi-o fac în timp ce tu cînţi la chitară.
 
Da' poate-aşa singurătatea o să-ţi treacă, ooh
Toată lumea tre' s-o facă !
 
Ţi-o fac la jumătate de roman,
Ţi-o fac pînă la cel din urmă ban,
Ţi-o fac cu buze moi şi ochi de drac,
Ţi-o fac şi-atunci cînd crezi că nu ţi-o fac !
 
Da' poate-aşa singurătatea o să-ţi treacă, mmm
Toată lumea tre' s-o facă ! Hei !
 

Stăpânii războiului

Hei, stăpîni de război
Cu pistoalele-n mîini,
Cu alai de-avioane
Şi cu gloanţe în pîini,
Voi, ascunşi după ziduri
Şi păziţi de birouri,
Văd prin măştile voastre ca prin nişte găuri !
 
N-aţi făcut niciodată
Decît gropi şi dezastre,
Jucărie e lumea
În minţile voastre,
Voi îmi puneţi în mînă
Un pistol şi fugiţi,
Vă ascundeţi departe cînd de gloanţe-auziţi.
 
Ca şi Iuda sînteţi,
Mincinoşii de voi,
Tare mult vreţi să cred
Că e bine-n război,
Că-i uşor de luptat
Şi că vom cîştiga,
Da' minciuna-i prea mare şi plata prea grea...
 
Voi faceţi doar puşca,
Alţii trag pentru voi:
Cei pe care-i uitaţi
Prăvăliţi în noroi...
Şi cînd staţi şi-adunaţi
De-a ieşit vreun folos
Nu simţiţi că-i de sînge cifra cea mai de jos ?
 
Spaima cea mai cumplită
Aţi adus-o cu voi:
Să nu vrei s-ai copii
Pentru vreun alt război !
Şi de-aceea v-o jur:
Eu copii n-o să am,
Dar şi zidul de piatră pentru mine-i un geam.
 
Puteţi zice orice:
Că sînt tînăr şi prost,
Că nu ştiu nimic,
Că n-am nici un rost...
Un lucru tot ştiu,
Şi vi-l spun răspicat:
Nimic din ce faceţi nu va fi iertat !
 
Şi vă-ntreb înc-un lucru:
La ce bun munţi de bani,
Peste munţi de eroi,
Peste munţi de duşmani ?
E-o pată de sînge
Pe ei, aşa grea,
Că nici apa din ceruri nu o poate spăla !
 
Eu tot sper să muriţi,
Să se-ntîmple curînd,
La mormintele voastre
Voi sta-n primul rînd !
Peste voi, tot pămîntul
Îl voi bătători,
Să fiu sigur că-n groapă veţi încremeni !
 

E-atît de greu să rîzi, e-aşa uşor să plîngi

Eram în vagonul de poştă ascuns printre scrisori,
Trenul plecase de-aseară şi-ncă mai mergea în zori,
Mă gîndeam: dac-ar fi undeva să mori,
Te-ar găsi şi-acolo, cum te-a găsit de-atîtea ori
 
Noaptea a fost frumoasă, m-am uitat afară mereu,
Era minunată luna, strălucea ca unsă cu seu...
Trenul mergea înainte, nimic nu părea greu,
Doar tu erai departe de mine şi de sufletul meu...
 
Acum iarna e-aproape, ferestrele-au îngheţat,
Am vrut să spun la toată lumea, da' mi s-a părut ciudat:
Am vrut să-ţi fiu iubit, dragă, nu şef constipat, nu,
Am avut dreptate: trenul tău a deraiat...
 

Te vreau

Aş vrea să pot închiria
O cotă din privirea ta
Sau, dacă crezi că s-ar putea, chiar ochii,
 
M-aş învoi la preţul tău
Şi, fără să îmi pară rău,
Ţi-aş da tot ce mi-ai cere, zău, da' ochii...
 
I-aş vrea,
I-aş vrea,
I-aş vrea neapărat,
Zău ca i-aş vrea !
 
De cîte ori vorbim, să ştii,
De multe ori nici n-aş vorbi
Şi doar aş sta şi te-aş privi pe tine...
 
Îmi spui că-ţi place fiindcă ai,
Atunci cînd lîngă mine stai,
Şi linişte, şi totu-i mai bine,
Spune-mi:
 
M-ai vrea ?
M-ai vrea ?
M-ai vrea ? Hai, spune-mi:
Dragă, m-ai vrea ?
 
Ai prieteni de-ani de zile care te-ar tot curta,
Şi eu în patru săptămîni te pierd deja...
 
Să-mi spui atunci cînd vei pleca
Să-ţi dau să ai adresa mea,
Deşi n-ai scris în viaţa ta scrisori...
 
Degeaba mă tot păcălesc,
Nu-s nici bolnav, nici nu greşesc,
Şi-ţi spun pînă nu-nnebunesc de dor
 
Că te vreau,
Te vreau,
Te vreau tare de tot
Dragă, te vreau...
 

La Noi

La Periş, la Periş,
Casele-au acoperiş,
Nici McChicken, nici McFish,
Minunat e la Periş !
 
La Ploieşti, la Ploieşti,
Lumea bea cafea din ceşti,
Toată ziua la poveşti,
N-ai cum să te plictiseşti !
 
La Braşov, la Braşov,
Fetele preferă mov,
Dacă n-ai pe tine mov
Poţi să-ţi iei Kalaşnikov !
 
La Cugir, la Cugir
Nici un fir de trandafir,
Nici popice, nici kefir,
Păi ce să cauţi la Cugir ?
 
La Ungheni, la Ungheni
Mimi vinde buruieni,
Trei la sută din săteni
Vor să plece din Ungheni.
 
La Arad, la Arad,
Toate-afacerile cad:
'Viaţa noastră e un iad !'
Zice lumea bună din Arad.
 
Păi Techirghiol, Techirghiol,
Apă, soare şi nămol,
Nota do şi nota sol
Nu se-aud la Techirghiol...
 
Iar la Cluj, dragi meseni,
Oraşu-i plin de napoceni,
Napocenii, toţi din Cluj,
Tricoloru-l au pe blugi, oh !
 

De obicei

De obicei
Sînt concentrat de tot
De obicei
Pot să-mi țin picioarele pe pamînt
Pot să urmăresc drumul
Pot să citesc panourile
Să ramîn pe dreapta cînd drumul se desface
Mă descurc la totul
Cu care dău peste
Nici nu-mi dădeam seama că ea nu mai este
De obicei
 
De obicei este clar
De obicei n-aș schimba-o dacă puteam
Pot să înteleg totul
Pot să mă apăr
Mă descurc cu situația pîna la capăt
Pot să suprăviețuiesc și pot îndura
Iar nici nu mă gîndesc la ea
De obicei
 
De obicei capul meu iîl țin în sus
De obicei sînt tare destul să nu urăsc
Nu cred la o ilusie pîna ce îmi face rău
Nu mă tem de confusie indiferent de cît de mare n-are fi
Îmi zîmbesc în fața întregii omenirii
Nici nu-mi amintesc cum buzele ei mă făceau să mă simt
De obicei
 
De obicei ea nu este in gindurile mele
Pe ea nici n-aș recunoaște-o dacă o vedeam
Atît în trecut este
De obicei nici sigur nu pot să fiu
Dacă vreodată era cu mine
Sau dacă eram eu vreodată cu ea
De obicei sînt fericit pe jumătate
De obicei știu exact unde s-a dus
Nu-mi înșel pe mine nu fug nici nu mă ascund
Să mă ascund de la sentimentele îngropate înăuntru
Nu compromit nici nu prefac
Nici nu-mi pasă dacă nu o mai văd
De obicei
 

Tot ce vreu să fac de fapt

Nu vreau să concurez cu tine
să te bat, să te mint să te abuzez
să te simplific, să te clasific
să te neg, să te sfidez sau să te crucific
Tot ce vreau să fac de fapt
e să-ţi fiu prieten.
 
Nu, nu îndrăznesc să mă lupt cu tine
să te sperii sau să te ţin la strânsoare
să te trag în jos, să te arunc
să te ţin în lanţuri sau să te pun la pământ
Tot ce vreau să fac de fapt
e să-ţi fiu prieten
 
Nu vreau să te blochez
să te şochez, să te pocnesc sau să te închid
să te analizez, să te categorisesc
să te finalizez sau să te avertizez
Tot ce vreau să fac de fapt
e să-ţi fiu prieten
 
Nu vreau să te privesc din faţă
să te fugăresc sau să te urmăresc
să te ruşinez sau să te înlocuiesc
să te definesc su să te limitez
Tot ce vreau să fac de fapt
e să-ţi fiu prieten
 
Nu vreau să-ţi întâlnesc neamul
să te fac să te învârţi sau să te opresc
Sau să te selectez sau să te disec
să te inspectez sau să renunţ la tine
Tot ce vreau să fac de fapt
e să-ţi fiu prieten
 
Nu vreau să te falsez
să te iau să te zgâlţâi sau să te uit
Nu vreau să simţi ca mine
să vezi ca mine sau să fii ca mine
Tot ce vreau să fac de fapt
e să-ţi fiu prieten
 

Pozitiv pe strada a patra

Ai o nervozitate
Să spui că ești prietenul meu
Când am fost jos
Tocmai ai stat acolo rânjind
 
Ai o nervozitate
Pentru a spune că ai o mână de ajutor pentru a împrumuta
Vrei doar să de
Partea care câștigă
 
Spui că te-am dezamăgit
Știi că nu e așa
Dacă ești atât de rănit
De ce nu arăți asta?
 
Spui că ți-ai pierdut credința
Dar nu este acolo unde e
Nu ai avut nici o credință de pierdut
Și tu știi asta
 
Știu motivul
Că mă vorbești pe la spate
Obișnuiam să fiu printre mulțime
Ești cu tine
 
Mă iei pentru un astfel de prost
Să cred că te-aș contacta
Cu cel care încearcă să se ascundă
Ce nu știu să înceapă cu
 
Mă vezi pe stradă
Tu întotdeauna acționezi surprins
Tu spui, 'Ce faci?'' ''Succes''
Dar nu vrei să spui asta
 
Când știi la fel de bine ca mine
Mai degrabă mă vezi paralizat
De ce nu ieși o dată
Și țipa
 
Nu, nu simt asta bine
Când văd suferințele pe care le îmbrățișezi
Dacă eram un hoț maestru
Poate că i-aș fura
 
Și acum știu că ești nemulțumit
Cu poziția și locul tău
Nu înțelegi
Nu este problema mea
 
Îmi doresc asta pentru o singură dată
Ai putea să stai în pantofii mei
Și doar pentru acel moment
Aș putea fi tu
 
Da, îmi doresc asta doar pentru o singură dată
Ai putea să stai în pantofii mei
Ai știi că e nasol
Să te văd