19.03.2018
Femeia mea
Lucrurile adunate,Cu tine împreună,
Amintirile împrăștiate în cameră,
Peste tot.
Parfumul pe care l-am iubit
Nu mai este în casa aceasta,
Tu,
În fiecare ungher și crăpătură.
Zâmbetul tău e pierdut,
Te rog, nu mă părăsi,
Sigurătatea doare foarte mult,
Această lume fără culoare
Am iubit-o împreună,
Tu, femeia mea...
Femeia mea...
Amintește-ți ziua aceea, pe strada opusă,
Te-am sărutat pentru prima dată în viață,
În îmbrățișarea mea,
Primăvara dimineții mele,
Tu!
S-au stins, uite, luminile,
Ce întunecată e casa!
Acea casă a noastră caldă, luminoasă s-a răcit,
Nopțile nu se sfârșesc,
Plâng acum,
Tu, femeia mea!
Femeia mea...
Lucrurile împachetate, cu tine împreună,
Amintirile sunt risipite în cameră,
Peste tot.
Parfumul pe care l-am iubit nu mai este în casa aceasta,
Tu...
Masa noastră în colț
Încă rezistă,
Paharele sunt goale,
Împrăștiate peste tot,
De parcă toate duc dorul
Respirației tale,
Tu, femeia mea...
Femeia mea...
Mi-ai lăsat
Întreagă viața aceasta,
Iubirile trăite
Nu mai înseamnă nimic.
Eu, fără tine, nu pot exista, înțeleg,
Tu...
Acum sunt foarte singur,
Te rog, rămâi cu mine,
Ușa aceea închide-o,
Mâna ta dă-mi.
Afară, singur,
Singur îngheț,
Tu, femeia mea...
Femeia mea...