Rezultatele căutării

Gelozie

Inima nebună în vijelie
Toacă și macină ideile.
Flori galbene la fereastră -
Sărace trofee
Din războiul pe care
Nu l-aș câștiga vreodată.
 
Trandafirul s-a ofilit,
Iar o viață întreagă
Voi suferi eu
Și n-o să mă vindec
De această boală -
Gelozie cumplită.
În fața oricărui adevăr
Rămâne acolo mereu.
 
Când ca o otravă
Rapidă, neînfrântă,
Trece prin venele mele,
Este imposibil
Ca eu să opresc acum
Cursa supărărilor.
 
Trandafirul s-a ofilit,
Iar o viață întreagă
Voi suferi eu
Și n-o să mă vindec
De această boală -
Gelozie cumplită.
În fața oricărui adevăr
Rămâne acolo mereu.
 
Câtă durere inutilă -
Niciun motiv, nicio milă.
Blestemata de ea !
Blestemat de mine !
Unde ne va târî ?...
 
Trandafirul s-a ofilit,
Iar o viață întreagă
Voi suferi eu
Și n-o să mă vindec
De această boală -
Gelozie cumplită.
În fața oricărui adevăr
Rămâne acolo mereu.
 
În fața oricărui adevăr
Rămâne acolo mereu...
 

Motherland

Motherland, my dear places!
Motherland, the Spring, and my song!
By proud destiny and bright dream
We connected with you forever
Let the blue sky will be above my country
And a golden ray of the dawn!
 
Motherland, I sing a glory for you!
Motherland, I believe in your wisdom!
All your ways, all your worries
I share with you, my Motherland!
Give me such a job
That my heart will sing!
Trust me as I trust you!
 
Give me such a job
That my heart will sing!
Trust me as I trust you!
 

Bells monotonous sound on the harness

Versions: #1
Bells monotonous sound on the harness,
And the wind blows dust on the road,
And through flat endless fields with such sadness
The old coachman's song simply floats.
 
So much feeling in this sad song is told.
So much sadness of being apart.
That in my chest, so tired and cold,
Like in flame was burning my heart
 
And I remembered some other nights,
And vast forests and fields so dear,
And to the eyes that forgot how to cry,
Rolled down like a spark bitter tear.
 
Bells monotonous sound on the harness
Like an echo of my younger days…
And the song was cut short, but the road
Before me far away, far away…
 

The Little Bell Peals, Droning On

Versions: #1
The little bell peals, droning on,
And the way is lightly dust covered
And sadly through the long corridor
The coachman's song flows forth.
 
So much emotion was in this sad song
Such feeling in this familiar melody
That in my cool, cold breast
This heart burst into a blaze.
 
Now I recalled other nights
And those familiar fields and forests,
And in my long arid eyes
There appeared as but a flicker, a tear.
 
The little bell peals, droning on,
From afar its echo resounds softly,
And my coachman has fallen silent, but the way
The one before me is still so far, so far away.
 

The Way

The sailors count the tides.
The nannies stay with the children.
The prophecy floors the Pharisees.
Freedom goes out of the alleys.
 
Unforgettable in you,
Still stronger than you
Is the hope of making your heart vibrate.
Don't abandon the way
And don't lose the trail
Right and magical,
The one
Made for you.
 
The hand you will hold with yours,
The voice you will hear from oblivion —
Only this way will you be able to rise again.
This is1 what God wants for you.
 

• 1. The original lyrics transcription (apparently) has a mistyped è (is), written as e (and).

Adagio

Nu știu unde să te găsesc
Nu știu cum să te caut
Dar aud o voce care
În vânt vorbește despre tine
Sufletul meu fără inimă
Te așteaptă
Adagio
 
Nopțile fără piele
Visele fără stele
Imagini ale feței tale
Care trec brusc
Mă fac încă să sper
Că te voi găsi
Adagio
 
Închid ochii și te văd
Găsesc calea care
Mă îndepărtează
De agonie
Simt că bate în mine
Această muzică ce
Am inventat-o pentru tine
 
Dacă știi cum să mă găsești
Dacă știi unde să mă cauți
Îmbrățișează-mă cu mintea
Soarele mi se pare stins
Aprinde-ți numele pe cer
Spune-mi că ești
Ce aș vrea
Să trăiesc în tine
 
Soarele mi se pare stins
Îmbrățișează-mă cu mintea
Rătăcită fără tine
Spune-mi cine ești și o voi crede
Muzică ești
Adagio
 

Un simplu cântecel

În amurg, fremătând la apus,
Suspină grădina în floare,
Recunoscând sărutările vântului,
Parfumul şi aroma sa.
 
Sub lună este atât de natural
Să ceri iubirea veşnică:
Eu ştiu cum să aştept , dragostea mea,
Şi cânt aşteptând.
 
Merge direct la inimă
Dulce, puţin ironic,
Cântecelul meu-
Chitară şi armonică.
Oricine va iubi
Simplul cântecel
Şi zâmbind va cânta
Ca mine pentru tine.
Eu pentru tine!
 
Acesta este trist, celălalt este obosit-
Noi toţi suntem atât de complicaţi!
Mult zgomot pentru nimic,
Care sufocă visele noastre înaripate.
 
Tu ştii, câteodată ne trebuie
Ceva simplu, nu necesită mult!
Aşa începe , dragostea mea,
Frumosul nostru joc.
Aşa începe , dragostea mea,
Frumosul nostru joc.
 
Merge direct la inimă
Dulce, puţin ironic,
Cântecelul meu-
Chitară şi armonică.
Oricine va iubi
Simplul cântecel
Şi zâmbind va cânta
Ca mine pentru tine.(bis)
 

Cocorii

Uneori mi se pare că soldații
ce nu s-au întors din câmpurile de sânge,
nu au pierit în glia noastră,
ci s-au prefăcut în cocori albi.
 
Din vremuri îndepărtate până azi
ei zboară și noi le ascultăm vocile.
Nu-i de aceea că, atât de des,
noi tăcem și privim trist spre cer?
 
Zboară, zboară prin ceruri obosiți,
zboară în ceață, la sfârșitul zilei,
iar printre ei mai este un loc mic,
poate că locul ăsta este al meu.
 
Va veni o zi când în stolul cocorilor
voi pluti și eu în ceața gri-albastră,
chemându-vă ca o pasăre din ceruri
pe voi toți ce v-am lăsat pe pământ.
 
Uneori mi se pare că soldații
ce nu s-au întors din câmpurile de sânge,
nu au pierit în glia noastră,
ci s-au prefăcut în cocori albi...
 

Nopţile Moscovei

Nici foșnete-n grădină nu se-aud,
totul aici a înghețat până în zori.
Cât de dragi îmi sunt, de-ați fi știut,
ale împrejurimilor Moscovei seri.
 
Pârâului îi curge și nu-i curge,
de lună unda-i argintată.
Cântec se-aude și nu se-aude,
în nopțile acestea liniștite.
 
Dar, încruntată, iubito, tu de ce
în jos îți pleci privirea ?
Mi-e greu a-ți zice și-a nu zice
tot ce este în inima mea.
 
Până-n răsărit totul va trece.
Tu, te rog bună să fii de vrei,
nu uita nici tu aceste văratice seri
în împrejurimea Moscovei.
 

See the soldiers marching

See1 the soldiers marching
through the scorched steppe.
They softly sing a song
about birches and maples,
about a pensive2 garden
and a weeping willow.
About beloved forests
about beloved forests
and a broad field
 
See the soldiers marching
Their song rings louder now,
and the song goes about
a fearsome redoubt
and courage under fire
and death for life's sake,
and about their loyalty
and about their loyalty
to our glorious fatherland.
 
See the soldiers marching
in unfamiliar surroundings.
They'll crush all enemies
and go back home
to the pensive garden,
the weeping willow,
their beloved forests
their beloved forests
and the broad field.
 

• 1. lit. 'here are the soldiers...'
• 2. 'thoughtful/brooding'

Nostalgia

Like the weeping willow
Sad and tired above the lake,
In the transparent mirror
Of freezing sources,
 
Look at my alter ego
Inside what I am no longer,
All my memories of a
life that was once
move on...
 
Nostalgia, you're my lover,
You are the most faithful and sincere.
You understand me, you always defend me,
You are my real partner with me.
~ ~ ~
 
How many times have I believed
To have erred in life,
As if being lost
Between the truth and the lie.
 
Red thread between fingers -
My thoughts and feelings -
Stringo strong and meeting
Always at [my] side, nostalgia!
 
Nostalgia, you're my lover,
You are the most faithful and sincere.
You understand me, you always defend me,
You are my real partner with me.
 
No, don't make me suffer
If at nightfall you fill my mind and heart
With beautiful poems, photos,
Hope and love.
 
Nostalgia, you're my lover,
You're the most faithful and sincere.
You understand me, you defend me always,
With me you're a true partner,
True, true, true...
 

Lonely Accordion

Quiet town at night is so comforting
Doors won’t squeak, no more lights that are lit
Just a lonesome accordion wandering
Somewhere far away down the street
 
It goes far in the fields through the gateway
Then it comes back to town again
Just as if it is asking for pity
And can’t find anyone to complain
 
Night gets cooler, the darkness gets deeper
Apple blossom is white as the snow
Just come tell us who made you a weeper
The accordionist a young beau…
 
May be your joy is not far away
Just not sure if she is the one
So then why are you wandering restless
Keeping young ladies piece so undone…
 
Quiet city at night is so comforting
Doors won’t squeak, no more lights that are lit
Just a lonesome accordion wandering
Somewhere far away down the street
 
V.L. (Vesper Lynd) aka Eva Trussell

Bright is the night

Night is bright, quiet moonlight above the river,
And the blue wave shines with silver.
Dark forest... There, in the quiet of emerald branches
Nightingale doesn't sing it's sonorous songs.
 
Blue flowers are blossomed under the moon,
They waking up the dreams in my heart.
I'm flying to you in my dreams, repeating your name,
Dear friend, gentle friend, I'm missing you.
 
Dear friend, gentle friend, loving you as before,
I remember you under the moon this night.
This night under the moon in a foreign land,
Dear friend, gentle friend, remember me.
 
Dear friend, gentle friend, remember me!
 

The minutes of silence

Oddly enough, in days of war
There are minutes of silence,
When the battle fall silent of tiredness
And you almost don't hear explosions.
And we standing in days of war,
Deafened by silence.
 
It happens so in days of war-
We are dreaming in the trenches,
We are dreaming about prewar villages,
Where in the windows the lights are lit.
And in dugouts in days of war
Breathing with peace our dreams.
 
How to anticipate in advance
Hard road of rifle companies,
Who will get to the nearest river crossing,
Who will reach long awaited victory?
How to anticipate in advance,
Hard road of rifle companies?
 
Oddly enough, in days of war
There are minutes of silence,
When the battle fall silent of tiredness
And you almost don't hear explosions.
And we standing in days of war,
Deafened by silence.
 

Somewhere far away

Versions: #1#2
Far away from this weary fray,
Keen heartache, all my dreams to forsake,
Bear me high into a cold grey sky
Taking wing to the home that waits there
From this place to the home that awaits me...
 
Days gone by, where the sunlight glints
On grass-lined banks, let me catch just a glimpse
Of those distant hills and those yearned-for shores,
Ach, if I could I would fly back to them
And I’d swim in those crystal waters…
 
Somewhere far away, very far away,
Raindrops are falling from high,
By the little stream, in the orchard glade,
Where boughs of cherries are bent to the ground.
Somewhere far away, in my memory,
Now, as in childhood, I see –
Though smothered, like rooftops,
With the dull, heavy snows of the winter –
 
Stormy skies, let your tears baptise
Souls that are scarred, but that's not all that we are,
Mesmerised, by what's been memorised,
I’ll lift my gaze to the wide blue yonder
And from there I will seek for the answer...
 
Far away from this weary fray,
Keen heartache, all my dreams to forsake,
Bear me high into a cold grey sky
Taking wing to the home that waits there
From this place to the home that's awaiting me.