Rezultatele căutării

Dorință obosită, zâmbitoare

Ce bine ar fi, așa suav-somnoros
să mă întind pe un nor în timp ce
el pe furiș traversează cerul noros.
 
Cu ochii închiși cu mâinile aninate,
dormind pe el, legănat, bălăbănind
în seară argintie, în dimineață purpurie.
 
Ujtate ar fi toate chinurile domoale
patul ar șopti vise înmiresmate:
lânoase-pufoase, spume de mătase.
 
Nici Dumnezeu nu m-ar privi cu mânie,
Zâmbind, doar ar murmura în vânt, doar mie:
Sărman rătăcit, mic îngeraș ostenit.
 

Floare de gheață –n solvire

Ceva dragoste mare intangibilă
încețoșează câmpiile
bocet prelung nemărginit de dureros
după fericire.
 
MIci porumbițe cu aripi înălbite
germinează
în mugurinda martie și-n fața lor
se preling pâraie dezghețate
 
Floare de gheață, floare de gheață, floare de gheață
sumedenie de fum de țigări holbate…
Oh, ce bine ar veni
oleacă de înviere!
 
Locomotive bombănesc
picioare repezi mărșăluiesc
mâini lungi din cer se prelungesc
și amestecă a primăverii viață.
 
Se putea atinge cândva
intangibilul melancolic?
Ori se puteau umbri toate ferestrele
cu pofte înăbușite?
 
Deșteptându-se acre tulchini
se aștern pe falnicul mormânt din stâncă
Si înlăuntru stă întins Isus, reavăn și tăcut.
De trei zile e mort