Rezultatele căutării

Just in Case

I don't know the taste of your skin because I've never tried it
But I don't have to to be in love
 
Nor do I know the sound of your voice because I've never heard it
But surely it's as sweet as I imagine it
 
Give me just one piece, but give it
A clue so I can find you
Only give me all that you want to give me
Everything you want except the cure
Let me keep living this insanity
Give me everything because I…
 
Won't stop loving you until the final note
I've undressed you a thousand times yet I haven't touched your clothes
And I will never forget those two little black eyes
That come by to visit my dreams every night
 
And I understand now that it cannot be stopped
Because you are the woman I love
I love you, I love you, I love you
 
And I promise you I will be there just in case
Even though you do not know me
 
I'm going to conspire with your friendships
And with the lingo of the one who reads you tarot cards
So that they tell you even though Mercury is retrograde
And lightning flashes every nightfall, there’s a man who prays to god
 
May a hug fuse your soul with mine
May it be inspiration, may it be poetry
May it be my nighttime sun and my daytime moon
Small chance…
 
But it’s time to be thinking of you
In a bottle I wrote to the sea
Everything that you are to me
Unreachable like a star
 
But it's time to be thinking of you
In a bottle I wrote to the sea
Everything that you are to me
Even though you don't realize
What I feel
 
I won't stop loving you until the final note
I've undressed you a thousand times yet I haven't touched your clothes
And I will never forget those two little black eyes
That come by to visit my dreams every night
 
And I understand now that it cannot be stopped
Because you are the woman I love
I love you, I love you, I love you
And I promise you I will be there just in case
Even though you do not know me
 
But it’s time to be thinking of you
In a bottle I wrote to the sea
Everything that you are to me
Unreachable like a star
 
But it’s time to be thinking of you
In a bottle I wrote to the sea
Everything that you are to me
Unreachable like a star
 
But it's time to be thinking of you
In a bottle I wrote to the sea
Everything that you are to me
Even though you don't realize
What I feel
 
But it’s time to be thinking of you
In a bottle I wrote to the sea
Everything that you are to me
Unreachable like a star
But it’s time to be thinking of you
 

With the full moon

Sitting in an ice car
That melts every sunrise, I can't
Ask you to stay until tomorrow
Ask you to entangle me in your hair today
 
I would like to go hand in hand with this feeling that I carry so deep inside
And it's so hard for me to be quiet when I se you
 
Because I love you like the sea loves a fish that swims in it
Letting it breathe, protecting it from the wind
Because I want to draw you naked in the sky
To make the Universe even more beautiful, more beautiful...
 
To get on a roof with a sad face
And touch your tit without you seeing me
And pack the suitcase to stay at home
Playing ludo with the full moon
 
Because it is very depressing
And it's getting crazy because the sun no longer looks at her
Because the sun no longer touches her
But when it gets good
It will shine in your brown window
In order to say with white and sincere light that tonight
I want to die next to you
 
Because I love you like the sea loves a fish that swims in it
Letting it breathe, protecting it from the wind
Because I want to draw you naked in the sky
To make the Universe even more beautiful, more beautiful...
 
I would like to be your amulet and poison in your air
I would like to be an unspeakable vice for you
I would like to get to Mars, naked on your bed
I would like to be enchanted again by your witch looks
 
Because I love you like the sea loves a fish that swims in it
Letting it breathe, protecting it from the wind
Because I want to draw you naked in the sky
To make the Universe even more beautiful, more beautiful...
 

Above The Mist

It's curious and at the same time
so hard to understand,
but now I see above the mist.
Don't ask me why,
but time is not time anymore,
and the doubt is no more.
 
I wanna feel,
and get back the time I lost,
to forget of what doesn't matter.
I'll jump once again and I'll smile,
I'll be that kid I was before.
Nothing gets in the way anymore.
 
I'm brave and I've got faith,
instead of heart I have a ribbon
that ties us by remembering
each kiss, each hug.
 
I'm brave by forgiving
everyone who has hurt me,
and by understanding what I learnt,
by reinterpreting the path,
I'm being myself,
I'm being myself.
 
There's no room for resentment,
or for paths that take nowhere.
I just see colours,
and not even pain can overtake my soul.
 
I'm brave and I've got faith,
instead of heart I have a ribbon
that ties us by remembering
each kiss, each hug.
 
I'm brave by forgiving
everyone who has hurt me,
and by understanding what I learnt,
by reinterpreting the path,
I'm being myself,
I'm being myself.
 
I wanna feel,
and get back the time I lost,
to forget of what doesn't matter.
I'll jump once again and I'll smile,
I'll be that kid I was before.
Nothing gets in the way anymore.
 
I'm brave and I've got faith,
instead of heart I have a ribbon
that ties us by remembering
each kiss, each hug.
 
I'm brave by forgiving
everyone who has hurt me,
and by understanding what I learnt,
by reinterpreting the path,
I'm being myself,
I'm being myself.
 
And in this silent trip within myself
I'm untying knots, freeing my pain,
and little by little those veils fall off.
 
I feel life in my breathing,
all this anger turns into compassion
as I change the fear with love.
 
All this anger turns into compassion
as I change the fear with love.
Now I see above the mist.
 

Iubirea e o artă

Sunt sincer cu privire la îndoielile tale,
Când, tristă, mă întrebi:
„Ce-ar fi de viața noastră dacă s-ar termina iubirea?”
 
Le înțeleg,
Pentru că și mie îmi provoacă frică,
Căci mirosul tău e cel care coase tot ceea ce vreau.
Dar iubirea nu se poate măsura în timp,
Pentru că e o artă, nu se stabilește după calendar.
E invizibilul care menține lumea învârtindu-se.
 
Hai doar să ne iubim trupurile,
Cât ne permite sufletul.
Și nu-mi mai pune întrebări,
Pentru că nu știu să-ți răspund la ele.
 
Să ne facem azi bagajul
Cu amintirile pe care le-am trăit,
În caz că ne întâlnim cu destinul,
Pentru că iubirea, inima mea, nu se măsoară. Iubirea e o artă...
 
Niște versuri de Allan Poe, sau dacă nu,
O operă de Miguel Angel, dar cu părul tău.
Conceptul de iubire adevărată,
Nu-l înțeleg și nici că mi-l doresc.
 
O compoziție de a lui Vivaldi, iubire,
Care sunând în talia ta,
Trebuie să înveți să o cânți, fără să citești partitura.
E calul din Troya, care schimbă povestea
Și uneori te face să-ți pierzi pielea,
Iar dacă mă întrebi de sentimente,
Ce să știu eu?
Trebuie să-ți răspund:
Iubirea e o artă.
 
E imposibil să-ți explic
Cum se vor termina lucrurile,
Cât timp vor mai rezista vii fluturii noștri.
 
Pentru că e o artă,
Cum se pictează sentimentele,
E ca un dans dintre o notă și tăcerile sale.
 
E poezia cu care se înveșmântează vântul,
E doar un tablou efemer, nemilos, avangardist,
Care îl caută pe cel care să-l semneze și nu găsește artistul.
 
Hai doar să ne iubim trupurile,
Cât ne permite sufletul.
Și nu-mi mai pune întrebări,
Pentru că nu știu să-ți răspund la ele.
 
Să ne facem azi bagajul
Cu amintirile pe care le-am trăit,
În caz că ne întâlnim cu destinul,
Pentru că iubirea, inima mea, nu se măsoară. Iubirea e o artă...
 
Niște versuri de Allan Poe, sau dacă nu,
O operă de Miguel Angel, dar cu părul tău.
Conceptul de iubire adevărată,
Nu-l înțeleg și nici că mi-l doresc.
 
O compoziție de a lui Vivaldi, iubire,
Care sunând în talia ta,
Trebuie să înveți să o cânți, fără să citești partitura.
E calul din Troya, care schimbă povestea
Și uneori te face să-ți pierzi pielea,
Iar dacă mă întrebi de sentimente,
Ce să știu eu?
Trebuie să-ți răspund:
Iubirea e o artă.
 

Casa nu e lafel

Te plimbai prin casă precum fantomele,
Cu picioarele desculțe ca să nu faci gălăgie.
Eu așteptam ca tu să-mi spui
Tipica frază cu care toate sfârșiturile încep:
„Trebuie să vorbim, iubire. Asta nu mai merge.”
 
Casa nu e lafel, iubire, fără tine.
Casa fără hainele tale pe jos
E ca un parc fără frunze în noiembrie.
 
Mi-ai lăsat atâtea „însă”-uri,
Că acum trăiesc într-un „poate”.
Dorm cu ușa deschisă
Ca să văd dacă amintirea ta
Decide să plece.
Nu există mod de a uita,
Căci fără interpretarea ta
Casa nu e lafel.
 
Zilele trec precum o condamnare
Și simt că nimeni nu mi-a citit drepturile.
Tavanurile sunt joase,
Norii, eterni,
Și nu se oprește din sunat acel cântec pe care l-am auzit între picioarele tale.
 
Dacă vina a fost a mea, iartă!
Dacă a fost a ta, iartă!
 
Casa nu e lafel, iubire, fără tine.
Îmi petrec întreaga zi patinând,
Căci camerea noastră acum e de gheață.
Oglinzile nu zâmbesc,
Iar în baie e instaurată greva,
Pentru că ți-ai lăsat rimelul numai
Și ai plecat cu privirea ta.
E o veche corabie
Care se oxidează sub mare,
Căci iubire, fără tine,
Casa nu e lafel.
 
Bețivii și copii spun mereu adevărul
Și, iubire, de când ai plecat,
Cum vezi, sunt jumi-juma.
Nu am învățat să trăiesc singur,
Poate că nu am mai iubit,
Pentru că eu îmi imaginez o viațã numai cu tine.
 

I've understood it all

I've read it all - seen it all
I've known everything - we don't do that anymore
I won't believe - in stories
I'm not a fool - I'm not having it
My brain - is flawless
It's the most beautiful - there's no photo
I'm the best of - all the professors
And philosophers - and that's not toffee
 
It's very nasty
Outright hideous
To have such a narrow mind, since there's nothing
To do, except work like crazy, in a systematic way
And that's how I then
Calculated it all, and learned it all
Nothing forgotten, I've understood it all
 
I see clearly - through
Issues - which are buried
I search out - the deceptions
Rogues - myself, I confuse them
I've sniffed them out - and analyzed them
No further away than the tip of their nose
I know everything - and know it better than you
I'm not crazy - I know who's in the know
 
The cabals - are infernal
It pleases me - to do them harm
I have antennas - underground
Which sense them - and which tell me
About those cults - so abject
Who are looking for me - and which I detect
Yes I am - the enemy
Lobbyists - I castigate them
 
The Mi'kmaqs - the franc-macs
Their scams - myself, I track them
The ideal - is Imperial
It's primordial - I think that's great
Albin de la Noix - for every meal
Evola - is no secret to me
I know all the rituals - of the elite
Does that bother you? Just go away.
 

The Rights of Man

Versions: #2
This is THE country, not yours little boy
Because this is the fatherland, the fatherland of human rights
It's forbidden to criticize
It's forbidden to protest
Even alone in your home
Or else you go straight to jail.
 
If this is human rights
Let's think about living without them
If this is human rights
Let's think about getting rid of them
 
This is the country, the country of human rights
Whoever disobeys receives the maximum penalty
It's forbidden to criticize
It's forbidden to protest
Even alone in your home
Or else you go straight to jail
 
If this is human rights
Let's think about living without them
If this is human rights
Let's think about getting rid of them
 
Here is the fatherland of grand declarations
It's a real obsession but it's all a bunch of lies.
Straying from the official doctrine is not really appreciated
Learn your lesson well
Or else you'll go straight to jail
 
If this is human rights
Let's think about living without them
If this is human rights
Let's think about getting rid of them
 
This is the country, the country of human rights
You've known it since you were little, so shut up and buy
The smallest of reactions gives a bad impression
Recite your lesson well
Or else go straight to jail
 
If this is human rights
Let's think about living without them
If this is human rights
Let's think about getting rid of them
 
This is NOT your country
It's the country of human rights
 

The remorseful

Versions: #2
Today I am going to tell the story
of the remorseful who,
living in the memories of his past,
has lost his way.
 
He is a brother of the one who
always wanders in the future,
spending long periods of time
deaf, blind, and mute.
 
Today I'm going to sing the song
of the remorseful.
 
If you jump, you live, but you have to jump into it,
and there is no metro stop that takes us to that place
where fears are confused with life
and there is no other way out than to meet again...
 
With the present,
the one that brings us the scores to settle,
(from) the most humble, (to) even the most influential,
he who says to you: 'Listen to me, come on, be good,
Let's go to Oviedo, (for) the train leaves us. '
 
Today I am going to tell the story
of the one who looks outside,
wanting to find others to blame
for his problems.
 
The one who goes through life
(thinking he is) being right, always,
and does not know that
what he defends does not exist.
 
Today I'm going to sing the song
of the remorseful.
 
If you jump, you live, but you have to jump into it,
and there is no metro stop that takes us to that place
where fears are confused with life
and and there is no other way out than to meet again with the present.
 
Where the ghosts run away.
Superstitions drown.
Where the whole world dances
to the rhythm of the hearts.
 
There where all the fears, Carlos,
disappear,
where all the sorrows leave
when they see me appear.
 
If you jump, you live, but you have to jump into it,
and there is no metro stop that takes us to that place
where fears are confused with life
and there is no other way out than to meet again with ourselves.
 
Wake up!
Every second that passes a door closes.
In each wasted look a view dies.
Every moment that is gone does not come back.
 
Wake up, connect your body
through the mind, to the source
that moves even what you can't see,
because you think it's inert.
And that way you can finally know what the planet cries out for,
the time has come for us to look inside, wake up!
 

Cec la portamor

Din educație, ți-aș da un sfat,
Pe care cel mai probabil încă nu îl știi.
Demonul știe multe de bătrân ce e,
Nu pentru că e regele tuturor răutăților noastre.
 
Te vei ciocni puternic cu realitatea,
Dacă tu crezi că un euro e mai bun decât un detaliu,
Pentru că o fereastră care dă lumină din curte,
Poate străluci mai puternic decât una ce dă în stradă.
 
Și acum, du-te în căutarea acelui portofel
Care să-ți susțină tratamentele de frumusețe, cât o să mai ai,
Pentru că știi că asta nu durează o veșnicie, prietena mea.
 
Așa că du-te în căutarea fiecărui delir de măreție,
Iar dacă viața te aranjează și coama calului tău câștigător se încâlcește,
Amintește-ți că tu ai refuzat să fii floarea vieții mele,
Pentru a fi doar o petală în cea a acelui tip.
 
Ce rău îmi faci, fetiță nesupravegheată,
Cu falsul tău cec la portamor* învins...
 
Deși, gândindu-mă bine:
Care ar fi viitorul nostru?
Tu, care preferi un peso decât un sărut,
Iar eu, care nu am nici măcar o gardă dură pe lângă mine...
Tu, care mănânci numai frunze,
Iar eu, numai carne roșie...
Eu trăiesc într-un basm chinezesc,
Iar tu într-un film de Almodovar.
Tu, care te prezimți ca fiind ateistă,
În timp ce eu trăiesc din mareea
Pe cafe o zeitate a pus-o în gâtul meu.
 
Și acum, du-te în căutarea acelui portofel
Care să-ți susțină tratamentele de frumusețe, cât o să mai ai,
Pentru că știi că asta nu durează o veșnicie, prietena mea.
 
Așa că du-te în căutarea fiecărui delir de măreție,
Iar dacă viața te aranjează și coama calului tău câștigător se încâlcește,
Amintește-ți că tu ai refuzat să fii floarea vieții mele,
Pentru a fi doar o petală în cea a acelui tip.
 
Ce rău îmi faci, fetiță nesupravegheată,
Cu falsul tău cec la portamor învins...
Sper doar ca asta să nu semnaleze acul de siguranță,
Dar când nu-ți va mai rămâne tavan neatins,
Te vei simți goală, și precum un vas cu apă rece va fi
Când vei privi în urmă...
 

Cerul niciodată nu se va schimba

Dacă crezi că totul este foarte ciudat
În lumea aceasta a adulților,
Niciodată nu uita că pentru a o schimba
Trebuie să-ți lași visele să zboare.
Și dacă după ce te trezești în fiecare zi
Vezi lucrurile pe care le simți să nu fie așa
Amintește-ți că melodia pe care îți dansează viața
Depinde de tine.
 
Existe tot ce-ți poți imagina,
Nu trebuie decât să crezi cu toată puterea ta.
Tot ce-ți dorești îți va veni în viață,
Dacă nu lași ca frica să te oprească.
 
Refren:
Cerul niciodată nu se va schimba
Ca să-l poți vedea.
El mereu te va aștepta
Până când vrei să zbori prin el.
Și chiar dacă crezi că este plin de nori,
Îți promit că nu sunt acolo când te înalți.
Nu trebuie decât să zbori fără să te temi cum să aterizezi,
Cerul niciodată nu se va schimba.
 
Și dacă cineva vrea să te facă să vezi
Că este ceva nepotrivit în tine,
Ține minte puzzle-ul tău,
N-are nevoie de prea multe bucăți ca să fie fericit.
 
Existe tot ce-ți poți imagina,
Nu trebuie decât să crezi cu toată puterea ta.
Tot ce-ți dorești îți va veni în viață,
Dacă nu lași ca frica să te oprească.
 
Refren:
Cerul niciodată nu se va schimba
Ca să-l poți vedea.
El mereu te va aștepta
Până când vrei să zbori prin el.
Și chiar dacă crezi că este plin de nori,
Îți promit că nu sunt acolo când te înalți.
Nu trebuie decât să zbori fără să te temi cum să aterizezi,
Cerul niciodată nu se va schimba.
 
Refren:
Cerul niciodată nu se va schimba
Ca să-l poți vedea.
El mereu te va aștepta
Până când vrei să zbori prin el.
Și chiar dacă crezi că este plin de nori,
Îți promit că nu sunt acolo când te înalți.
Nu trebuie decât să zbori fără să te temi cum să aterizezi,
Cerul niciodată nu se va schimba,
(Cerul niciodată nu se va schimba).
 
Cerul niciodată nu se va schimba
Ca să-l poți vedea.
El mereu te va aștepta
Până când vrei să zbori prin el.
Și chiar dacă crezi că este plin de nori,
Îți promit că nu sunt acolo când te înalți.
Nu trebuie decât să zbori fără să te temi cum să aterizezi,
Cerul niciodată nu se va schimba.
 
© Vladímir Sosnín

De când suntem împreună

Eu eram îmbrăcat specific zonei*,
Tu ai spus „adio!” cu privirea,
În timp ce se auzea un anume Romeo,
De la un balcon al vechii Havane.
 
Nu există câine mai mare decât iubirea,
Pentru că mușcă mereu înainte să latre.
Mi-a bătut atât de tare inima...
Mi-ai spus „vino!” de la bară.
 
Iar eu ți-am zis: „Micuțo, te invit la un mojito**.”
Tu mi-ai lăsat clar de înțeles că lucrurile nu merg așa.
(Ascultă, lucrurile nu merg așa...)
Iar eu, atunci, i-am cerut Fecioarei
Carități de la El Cobre*** să intervină pentru mine.
(Ah, să intervină pentru mine...)
 
Brust, tu te-ai schimbat la față,
Ai început să mă vezi galat,
Iar eu ți-am zis: „Ești actrița mea”.
Am fost numai doi străini și au trecut deja 10 ani.
 
Iubirea de sine mi-a slăbit.
„Ce ți se întâmplă?”, mi-ai zis.
Nu s-a mai auzit acel Romeo,
I-a venit rândul lui Silvio Rodriguez****.
Iar călare pe un unicorn albastru,
Te-ai pierdut dincolo de baraj.
Eu mi-am făcut semnul crucii,
Tu nu mi-ai lăsat altă variantă.
 
Iar eu ți-am zis: „Micuțo, te invit la un mojito**.”
Tu mi-ai lăsat clar de înțeles că lucrurile nu merg așa.
(Ascultă, lucrurile nu merg așa...)
Iar eu, atunci, i-am cerut Fecioarei
Carități de la El Cobre*** să intervină pentru mine.
(Ah, să intervină pentru mine...)
 
Brust, tu te-ai schimbat la față,
Ai început să mă vezi galat,
Iar eu ți-am zis: „Ești actrița mea”.
După, în sfârșit, am dansat.
Eu am promis să nu te calc pe picioare.
Tu erai ca 100 de cărți de artă și ai început să mă înfiermințezi.
(Ai început să mă înfierbințezi...)
 
M-ai înnebunit complet, iubito.
Buzele tale de ciocolată
M-au invitat să păcătuiesc.
(Ah, m-au invitat să păcătuiesc...)
Și mi-ai zis: „Nu suntem toate lafel”,
Iar mâinile mele ilegale au început să tremure.
 
Am fost numai doi străini și au trecut deja 10 ani
De când suntem împreună,
Pentru că m-am întors să te caut.
Ți-am cerut scuze,
M-ai făcut să îngenunchez.
De când suntem împreună,
Cerul meu e cel al gurii tale,
Iar la cinci grade sub zero hainele continuă să fie în plus.
 
De când suntem împreună,
Mor după sânii tăi,
M-am licențiat între picioarele tale
Și am bursă de studiu în pielea ta.
 
De când suntem împreună,
Continui să-mi dau jos pălăria,
Piele de piersică arzătoare
Ca romul, dulcea mea floare de ianuarie.
De când suntem împreună...
(Hei! Cuba e Cuba, iar celelalte nimicuri!)
Aah, pe frecvență cubană,
Melendi a ajuns la Havana.
 
De când suntem împreună...
Ah, pentru Dumnezeu,
S-a format o legătură extraordinară.
Melendi, cu farmecul lui,
Cine ar fi spus?
Melendi!
(De când suntem împreună...)
 
Du-te în Havana să trăiești!
Ah, Dumnezeule!
S-a dat o petreceră rumba minunată!
 

Avariată și naufragiată

M-am săturat să-ți simt lipsa,
Dormind în același pat,
Separați de gheață,
Să fac cumpărăturile la farmacie,
Să-i zâmbesc dizgrației,
Să boxez cu gelozia.
 
Și nu pot să mai stau aici!
Acele ceasului
Sunt demonul care mă face să vorbesc singur.
 
Sunt căpitanul acestei bărci distruse,
Sunt cretinul care abia dacă te cunoaște,
Sunt sufletul bastard a lui cupidon,
Pe care îl îndepărtezi de tine cu fiecare bătaie de inimă.
 
Sunt ca un satelit orbitând în jurul unui corp,
Care se răcește întotdeauna în același moment.
Sunt doar vântul
Care deja nu mai destramă ecoul vocii tale.
 
M-am săturat să vând la bucată
Iubirea noastră, care a fost atât de scumpă
Ca și cum ar fi fost furată.
 
Deja m-am săturat de atâta gălăgie,
De a mă ascunde în dulap
Când eu sunt soțul aici.
 
Și nu pot să mai stau aici!
Acele ceasului
Sunt demonul care mă face să vorbesc singur.
 
Sunt căpitanul acestei bărci distruse,
Sunt cretinul care abia dacă te cunoaște,
Sunt sufletul bastard a lui cupidon,
Pe care îl îndepărtezi de tine cu fiecare bătaie de inimă.
 
Sunt ca un satelit orbitând în jurul unui corp,
Care se răcește întotdeauna în același moment.
Sunt doar vântul
Care deja nu mai destramă ecoul vocii tale.
 
Știu ce sunt...
Al treilea din discordie,
Prostul fără memorie,
Cel care nu știe nimic despre viața ta.
 
Știu ce sunt...
O barcă distrusă,
Avariată și naufragiată.
 
Sunt căpitanul acestei bărci distruse,
Sunt cretinul care abia dacă te cunoaște,
Sunt sufletul bastard a lui cupidon,
Pe care îl îndepărtezi de tine cu fiecare bătaie de inimă.
 
Sunt ca un satelit orbitând în jurul unui corp,
Care se răcește întotdeauna în același moment.
Sunt doar vântul
Care deja nu mai destramă ecoul vocii tale.
 
Știu ce sunt...
Al treilea din discordie,
Prostul fără memorie,
Cel care nu știe nimic despre viața ta.
 
Știu ce sunt...
O barcă distrusă,
Și avariată, avariată, avariată, avariată...
Și naufragiată în marea profunfă
Și rece a amintirilor tale,
Pierdută în curbele periculoase ale buzelor tale,
Îndurerată, pentru că iubirea noastră moare în somn...
Nu știu ce să fac sau ce să zic ca să o trezesc.
Avariată și naufragiată...
 

Învățăcelul cavalerului

Precum acel accent care își căuta accetul, așa sunt eu.
E adevărat că niciodată nu mi-a dat speranțe,
Dar nici nu mi le-a năruit.
Poate a fost afurisita de îndoială
Cea care m-a condus către greșeală.
 
Ca un paradis dezolat,
Fără coaste sau mere*,
Precum învățăcelul cavalerului cel mai tont din Camelot,
Precum a rămas Scarlett O'Hara**,
Privind acel vânt care i-a luat
Tot ce iubea mai mult,
Și de asta a jurat:
 
„Azi nu ies din casă,
Ce-i afară nu mă interesează.”
Ea nu m-ar săruta nici dacă ar prezice-o mii de profeți.
Mereu îmi spunea cu melodia ei
Că într-o zi voi avea să plâng.
Și acum că sunt doar eu între patru pereți,
Înconjurat de postere cu femei frumoase,
Îmi dau seama încetul cu încetul că doar de tine îmi pasă
Și că buzele mele nu mai fac parte din cimintirul,
În care ale tale vin să moară.
Că mi-ai tăiat respirația și fără remediu
Îmi va fi greu să supraviețuiesc.
Că m-ai azvârlit în marea piciorelor blocate,
Ținându-mi amintirile în mâini.
 
Ca un rest de țigară vizibil
Pe roșul buzelor tale,
Ca incompletul Piter,
De când tu ai plecat cu Pan-ul.
Ca un idiot ce face idioțenii,
Sau cel puțin așa spune mama mea.
Stând în pragul casei tale
Exact ca Forrest Gump***
 
„Azi nu ies din casă,
Ce-i afară nu mă interesează.”
Ea nu m-ar săruta nici dacă ar prezice-o mii de profeți.
Mereu îmi spunea cu melodia ei
Că într-o zi voi avea să plâng.
Și acum că sunt doar eu între patru pereți,
Înconjurat de postere cu femei frumoase,
Îmi dau seama încetul cu încetul că doar de tine îmi pasă
Și că buzele mele nu mai fac parte din cimintirul,
În care ale tale vin să moară.
Că mi-ai tăiat respirația și fără remediu
Îmi va fi greu să supraviețuiesc.
Că m-ai azvârlit în marea piciorelor blocate,
Ținându-mi amintirile în mâini.
 

Frânturi de cenusă în eternitate

De ceva timp înțeleg
Că inima asta sinucigașă
Doar cu forța gâturilor voastre
Își va vindeca rănile.
 
De ceva timp, în nopțile mele,
Când mă lovește nebunia,
Privindu-mă în oglindă
Zăresc numai îndoieli.
Sunteți voi cei la care mă gândesc
Și nu vreau să vă mint,
Chiar dacă știu că nu vă place
Ce vă voi povesti:
Eu nu mai pot să fac rumba,
Pentru că viața mea s-a schimbat
Și dacă mâinile mi se ating,
Trecutul meu îmi provoacă frică¹
 
Dar, da, există un sentimet
Care în pieptul meu crește și crește,
Pe care nu-l destramă vântul
Și care niciodată nu se alterează,
Care nu își pierde speranța
Și care explodează în gâtul meu, prin viu grai.
 
Eu vreau să fiu războinic²,
Cum sunteți voi,
Să-mi las degetele în fiecare cântec,
Cântând ca un nebun.
 
Să ridicăm brichetele³,
Celebrând ceea ce am trăit
Și să ne atingem mâinile
Amintindu-ne de cei căzuți.
Nu contează timpul, nu e real,
Ceea ce într-o zi am fost, va dăinui
Gravat în frânturi de cenușă în eternitate.
 
Vreau să fiu războinic,
Vreau să fiu războinic,
Vreau să fiu războinic,
Vreau să fiu... războinic, războinic, războinic.
 
De ceva timp înțeleg
Că mi-am găsit drumul
Doar mulțumită vouă
Celor care ați decis să-l urmați.
 
Când văd că mă sting
Simt în piept o lumânare⁴
Care mă menține treaz
Și care uneori mă umple de ceară.
Căci eu iau totul de bun,
Cred că despre asta e vorba,
Pentru că aici nimeni nu e perfect,
Și eu o mai dau în bară.
 
Și ce vreau să vă spun e
Că tipul ăsta nu se vinde,
Nu există bani ca să poată să plătească
Barca asta cu toți oamenii mei.
 
Dar, da, există un sentimet
Care în pieptul meu crește și crește,
Pe care nu-l destramă vântul
Și care niciodată nu se alterează,
Care nu își pierde speranța
Și care explodează în gâtul meu, prin viu grai.
 
Eu vreau să fiu războinic,
Cum sunteți voi,
Să-mi las degetele în fiecare cântec,
Cântând ca un nebun.
 
Să ridicăm brichetele,
Celebrând ceea ce am trăit
Și să ne atingem mâinile
Amintindu-ne de cei căzuți.
Nu contează timpul, nu e real,
Ceea ce într-o zi am fost, va dăinui
Gravat în frânturi de cenușă în eternitate.
 
Vreau să fiu războinic,
Vreau să fiu războinic,
Vreau să fiu războinic,
Vreau să fiu... războinic, războinic, războinic.
 
Eu vreau să fiu războinic,
Cum sunteți voi,
Să-mi las degetele în fiecare cântec,
Cântând ca un nebun.
 
Să ridicăm brichetele,
Celebrând ceea ce am trăit
Și să ne atingem mâinile
Amintindu-ne de cei căzuți.
Nu contează timpul, nu e real,
Ceea ce într-o zi am fost, va dăinui
Gravat în frânturi de cenușă în eternitate.
 
Vreau să fiu războinic,
Vreau să fiu războinic,
Vreau să fiu războinic,
Și doar
Vreau să vă
Mulțumesc
Pentru că m-ați lăsat
Pe mine
Să fiu firul de lăgătură
Al unei energii așa frumoase,
Să fiu tulpina acestei flori
Care nu se ofilește cu timpul,
În ciuda suferințelor
Și în contra întregii lumi,
Pariați pe copilul
Și acum, pe bărbatul pe care îl descopăr,
În fiecare zi în oglindă.
Nu știe cum să vă spună
Că inima mea e a voastră,
Aproape lafel de tare cum îmi aparține mie,
Pentru că sunteți echipajul meu,
Cel mai fiedel pe care l-am cunoscut,
Și singurul care mă îmbracă
Când sufletului meu îi e frig.
 
Vreau să fiu războinic,
Vreau să fiu războinic,
Vreau să fiu războinic,
Vreau să fiu...
 

Ca o lumânare

N-am mai auzit nimic de tine
Și iarna asta e geroasă,
Iar apa din corpul meu se transformă-n gheață.
90% din mine s-a dus odată cu corpul tău,
Iar înainte ca inima mea să-și schimbe culoarea*
Vreau să-ți spun...
 
Inima mea obesește,
Precum tocul cizmei tale,
Să numere pe degetele
De la mână dățile în care a auzit „te iubesc”.
 
Să-mi spulbere viața,
Dacă e să-mi aducă inima ta înapoi,
Dar azi... Nu știu cine sunt.
 
Și mă consum ca o lumânare,
Nu vreau să am în jurul meu pe nimeni
Care e stropit de rahatul ăsta
Pe care unii încă îl numesc iubire.
Îmi amintesc bine ultima noastră întâlnire,
Pentru că nu am venit nici tu, nici eu.
Mie îmi era teamă că tu nu vei veni,
Iar tu de teamă că eu voi veni.
 
Te caut în fiecare răsărit
Și găsesc doar supărarea,
Cea pe care o port în mine
Și-mi vorbește de viața ta,
Cea care încă te simte aici
Și îmi otrăvește corpul.
 
De asta, chiar dacă acest cânte
Vorbește de amândoi,
Nu sună fără tine.
 
Inima mea obesește,
Precum tocul cizmei tale,
Să numere pe degetele
De la mână dățile în care a auzit „te iubesc”.
 
Să-mi spulbere viața,
Dacă e să-mi aducă inima ta înapoi,
Dar azi... Nu știu cine sunt.
 
Și mă consum ca o lumânare,
Nu vreau să am în jurul meu pe nimeni
Care e stropit de rahatul ăsta
Pe care unii încă îl numesc iubire.
Îmi amintesc bine ultima noastră întâlnire,
Pentru că nu am venit nici tu, nici eu.
Mie îmi era teamă că tu nu vei veni,
Iar tu de teamă că eu voi veni.
 
Iar tu de teamă că voi veni...
Iar tu de teamă că eu voi veni.
Iar tu de teamă că voi veni...
Iar tu de teamă că eu voi veni.
 
N-am mai auzit nimic de tine
Și iarna asta e geroasă,
Iar apa din corpul meu se transformă-n gheață.
 

Selfie-uri

Azi mă încurc în vorbe, nu știu,
Poate din cauză că azi vin să-ți vorbesc de iubire.
Poți să încerci să mă înțelegi sau nu,
Dar nu îmi voi schimba opinia.
 
Ceea ce e foarte clar aici,
Este faptul că eu am venit pentru tine.
Nu-mi spune că nu ai nimic să-mi dai, iubire.
Și nu schimba subiectul.
Azi luna plină arde
Precum această tăcere atât de incomodă.
 
De ceva timp observ că îți săruți crucifixul*
Dacă e ceva rău la știri
Și că îți muști buza inferioară
Când galanul sărută protagonista,
Că suspini către cer
Ca și cum ți-ai pune o dorință
Când începe să se însereze,
Și că îți faci selfie-uri
Strângând din buze
Ca și cum ai fi un pește.
De ceva timp te observ,
Încă o zi de când te iubesc, femeie.
 
Și acum spune-mi ce gândești
Despre ceea ce ți-am zis, iubito.
Nu trebuie să o iei pe ocolite,
Lasă inima să vorbească!
 
Ceea ce e foarte clar aici,
Este faptul că eu am venit pentru tine.
Nu-mi spune că nu ai nimic să-mi dai, iubire.
Și nu schimba subiectul.
Azi luna plină arde
Precum această tăcere atât de incomodă.
 
De ceva timp suspectez
Că la pieptul tău, comod, eu aș atinge gloria,
Și că ai un semn în partea cea mai de jos a spatelui,
Unde îmi pierd memoria,
Că nu-ți place să vezi singură filmele de groază când începe să plouă,
Și că dai din șolduri
Când la radio se pune Aventura sau Bose.
De ceva timp te observ,
Încă o zi de când te iubesc, femeie.
 
Vreau să fi muza mea,
Busola, semifusa** mea,
Armonia mea cea mai păgână,
Scenariul meu cu indicații,
Povestea mea, dar fără zâne.
Vreau să fiu un vagabond
Care străbate lumea
De mână cu dama lui,
Până când pilea nu va mai fi scut,
Să pot să-ți sărut sufletul.