Rezultatele căutării

I Often Encountered the Evil of Living

I often encountered the evil of living:
it was the choked brook that gurgles,
it was the curling of the sun-parched
leaf, it was the horse that collapses.
 
The good I did not know, beyond the miracle
unfolded by divine Indifference:
it was the statue in the drowsiness
of midday, and the cloud, and the hawk soaring high
 

Cu-al vieții rău

Cu-al vieții rău ades m-am întâlnit:
era râu gâtuit ce clocotește,
era o frunză ce se răsucește
uscată, era calul prăvălit.
 
Bine n-am cunoscut, decât minunea
ntredeschizând divina Indiferență:
era statuia calmă-n somnolență
de-amiazi, norul, și șoimul în înălțimi zvârlit.
 

Nu cere vorba

Versions: #2
Nu cere vorba care scrutează în echer
informul nostru suflet, şi-n litere de foc
de-a-ntregul îl declară, ca un şofran sub cer
lucind pierdut în câmpul prăfos, către mijloc.
 
Ah, omul ce se duce călcând fără habar,
al altora şi sieşi prieten, nu veghează
la umbra sa pe care arşiţa de amiază
i-o scrie pe un zid cu varul rar!
 
Nu mă-ntreba formula ce-ţi cască lumi afunde,
ci strâmbă vreo silabă ca ramul anonim.
Zi doar un lucru îţi putem răspunde:
ce nu suntem, ce nu voim.
 

Mic testament

Ceea ce noaptea mi se năluceşte
În calota cugetului meu,
Urmă sidefie de melc
Sau corindon de sticlă strivită,
Nu e lumină de biserică sau atelier
Pe care s-o vegheze
Un cleric roşu sau negru.
 
Doar acest curcubeu pot
Să-ţi las mărturie
Despre-o credinţă la care-am ţinut cu tărie,
Despre-o speranţă care-a ars mai domol
Decât o buturugă-n vatră.
 
Păstrează-i pudra după oglinjoară
Atunci când tot ce e lumină se va stinge,
Hora drăcească se va înteţi
Şi-un Lùcifer posomorât va coborî pe-o proră
A Tamisei, Hudsonului, Senei
Scuturându-şi aripile de bitum, pe jumătate
Rupte de-osteneală, să-ţi spună: e ceasul.
 
Nu e o moştenire, o amuletă
Care să poată îndura asediul musonului
Pe firul de păianjen al memoriei,
Dar o istorie nu dăinuie decât în cenuşă
Şi supravieţuirea n-o afli decât prin săvârşire.
 
Semnul era temeinic: cine l-a distins
Nu poate să dea greş de vrea să te găsească.
Oricine-şi recunoaşte pe ai lui: mândria
Nu era izolare, umilinţa nu era laşă,
Văpaia cea plăpândă, camuflată
din cuget nu era o scăpărare de chibrit.