27.12.2021
Lamento
Lamento,ploaia îmi bate în ferestre
și își amestecă picăturile de apă
cu lacrimile singurătății mele.
Lamento,
vântul suspină în noapte,
el trebuie să ghicească că sunt
distrus de oboseală.
Singur,
eu privesc focul care moare,
mă sperie zilele ce vor urma
și sufăr din toată inima.
Da,
îmi trebuia așa o durere
să-mi dau seama în sfârșit
cât de mult te iubesc !
~ ~
Lamento,
strecurându-ți cântarea
sub poarta casei mele
tu mai întărești tăcerea.
Lamento,
plânsul tău mi se-nvârte în jur,
noaptea asta nu va termina
să-mi amintescă de absența ei.
Singur,
în fața focului care s-a stins,
la primele ore ale dimineţii
știu că nu mai aștept nimic.
Da,
îmi trebuia așa o durere
să-mi dau seama în sfârșit
cât de mult te iubesc !