Rezultatele căutării

Grand Canal

For you, for me
Memories of a city
That one day the high tide
Will steal us forever
 
For you, for me
There was the intimacy
There was the poetry
I’ll live this nostalgia
 
With you, hours and love
The long silences
The circles in the water
 
Then, by destiny
The greatest of loves
Are scattered
Far away
 
For you, for me
The dreams of a harlequin
In the places of ancient lovers
Our melancholies
 
With you, hours and love
The long silences
The circles in the water
 
Then, by destiny
The greatest of loves
Are scattered
Far away
 
Farewell, farewell
Here I leave my life
Fan of a masked ball
That water takes us away
Farewell
 

Când dragostea devine poezie

Eu cânt, dragostea mea pentru tine,
în această noapte va fi melodie.
Vocea mea va fi o lacrimă de nostalgie.
 
Nu te voi intreba niciodată,
de ce ai plecat de la mine,
pentru mine e corect tot ceea ce faci.
 
Te iubesc,
și să strig aș dori,
dar glasul sufletului, știi, cântă încet.
 
Te iubesc,
și să strig aș dori,
dar în această seară nu pot,
nici măcar să vorbesc,
pentru că aș plânge.
 
Eu cânt, tristețea ce o am înlăuntru,
în această noapte va fi poezie.
Cânt încă pentru tine,
chiar dacă de-acum, este o nebunie.
 
Nu te întreb de ce,
acum tu nu mai ești a mea.
Pentru mine este corect,
tot ceea ce faci.
 
Te iubesc,
și să strig aș dori
dar glasul sufletului, știi, cântă încet.
 
Te iubesc,
și să strig aș dori,
dar în această seară nu pot,
nici măcar să vorbesc,
pentru că aș plânge.
 
Te iubesc!!!!!!!!!!!!!!
 

Dragostea este un porumbel

Dragostea este un porumbel
Care deja tremură în mâinile mele.
Dragostea este o melodie,
Diafană ca o petală de trandafir dimineața.
Nu uita,
Nu mă face să sufăr!
Te iubesc la nebunie mereu!
 
Nu-mi acoperi soarele
Cu cuvintele tale!
Repeți necontenit ce este..
 
Dragostea este un porumbel,
Dragostea este o melodie!
Voi muri de un sentiment,
Voi greși dar nu regret!
 
Eu sunt un suflu, tu ești lumina.
Cât de departe este primul sărut!
Acum ce voi face
Dacă imi spui 《adio?
Iubire imensă, dragostea mea!
Să te părăsesc - și eu m-am gândit.
 
Dar apoi mi-ai spus
Ce este dragostea!
 
Dragostea este un porumbel,
Dragostea este o melodie!
Voi muri de un sentiment,
Voi greși dar nu regret!
 
Dragostea este o poezie
Care nu mai este nici a ta, nici a mea...
 

Miracolul iubirii

Cine mi-a dat culoarea frunzelor
și mi-a dat savoarea vieții?
Cine mi-a permis să culeg o floare,
ca să simt astfel parfumul lumii?
 
Cine a creat dogoarea soarelui
și munții acoperiți de zăpadă?
Cine, valurile verzi, când se-nalță spre cer?
Cine, savoarea tristă a serii?
 
Cine mi-a trimis o femeie în inimă?
Cum de-a știut că tu,
tu, cu iubirea ta,
ai să-i dai vieții mele
fericirea care îi lipsea,
fericirea care îi lipsea?
 

Albe cristale senine

Sunt ochii tăi
două albe cristale senine,
în timp ce pășești prin aerul
acestei dimineți.
Ascultă, îți spun:
”Sunt îndrăgostit,
sunt îndrăgostit de tine!”
 
Tu nu răspunzi,
ochii tăi, geloasă, îi ascunzi.
Pot să iubesc, pot chiar să te visez,
pot să iubesc albastrul mării,
dar nu sunt iubit de tine.
 
Dar nu auzi farmecul
unui aer înmiresmat,
care-ți aduce notele
acestei serenade?
Fă astfel ca să-ntorci la mine,
cu un zâmbet de-ndrăgostită!
 
Și eu te aștept, sperând,
ca-n fiecare dimineață.
Iată că sosești tremurând.
”Vino lângă mine,
tu ești iubirea, și cu inima mea
eu nu te pot iubi decât pe tine!
 
Ai auzit farmecul
acestei serenade.
Ca prin miracol, tu
ruga mea ai ascultat-o
și ai venit la mine
cu un zâmbet
de-ndrăgostită!”
 

Cât de frumoasă e ea

Te rog nu-mi spune
că ea nu e pentru mine.
 
Nu fi nemulțumită,
acum că o iubesc.
 
Tu nu o cunoști,
dar când o vei vedea,
 
va fi altceva
și atunci vei înțelege.
 
Cat de frumoasă e ea,
tu mamă nu o știi.
 
Când mă uit la ea,
eu văd ochii tăi.
 
Mă vei ierta
dacă intr-o zi voi pleca
 
Pajiști fără sfârșit, flori albe
aceasta este ea.
 
Are marea în ochi
și nu știe.
 
Cine mă face să mor și mă iartă este
mereu ea.
 
Tu o vei vedea
și vei înțelege.
 
Cât de frumoasă e ea
tu mamă nu o știi.
 
Când mă uit la ea
eu văd ochii tăi.
 
Mă vei ierta
dacă intr-o zi voi pleca.
 
Pajiști fără sfârșit, flori albe,
aceasta este ea.
 
Are marea în ochi și
nu știe.
 
Cine mă face să mor și mă iartă este
mereu ea.
 
Tu o vei vedea
și vei înțelege.
 
Cât de frumoasă e ea...