Rezultatele căutării

Către copaci

Umbreşti culmi repezi, largi singurătăţi,
Dar nu-mi eşti drag, întunecat stejar:
Cu ramuri verzi tu-mpodobeai barbari
Pustiitori de tronuri şi cetăţi.
 
Tu, laur sterp, şi mai prejos îmi pari:
Tu minţi, oricât de falnic verde-arăţi
Pe câmpul veşted, sau când, alte dăţi,
Luceai pe frunţi pleşuve de chesari.
 
Mi-eşti dragă, viţă, tu ce creşti bogată
Din lut pietros, ca să-mi îmbii paharul
Uitării înţelepte-n vremuri grele.
 
Mai scump mi-e bradul: el va-nchide-odată
În patru scânduri, neted, tot amarul
Şi zbuciumul, şi visurile mele.
 

Plânset antic

Copacul căruia întindeai
Mâna ta mică,
Rodiul verde
Cu flori frumoase stacojii,
 
În muta grădină solitară
Înverzește totul acum,
Și iunie o reface
Cu lumină și căldură.
 
Tu, floarea plantei mele
Lovită și secătuită,
Tu, a vieții zadarnice,
Floare distinsă, unică,
 
Ești în pământul rece
Ești în pământul negru