18.09.2017
Inutil
Nu mai suport cum tulburi apele,Fără motiv revii
Și ne aduce în minte fiecare lucru urât
Din vremuri îngropate,
Puțin tu, puțin și eu.
Și aștept singur, sub acoperiș,
Ca ploaia să înceteze,
Tu ești acoperișul meu, tu ești ploaia mea.
Am nevoie ca buzele tale să-mi spună
Adevărul, de fiecare dată,
Nu lăsa ca frica să-l șteargă, atunci când mă privești,
Din obișnuință,
Ai crescut, am crescut,
Iar acum amândoi am devenit inutili,
Un mare gol,
Și permite-ți să mă iubești, și permite-mi să te iubesc.