Rezultatele căutării

Mereu, mereu

Tandrețea, nostalgia,
Regretul, poezia,
Câte lucruri ești în astă seară tu,
Care ești departe și nu te mai gândești la mine...
Sunt bolnavă acum,
Dar nu mă interesează să mă vindec, știi,
E durerea sublimă
Cea care mă face să sufăr...
 
Mereu, mereu,
Până aproape de-a deveni nimic,
Amăgindu-mă să aleg
Cuvintele unei scene care
E aceeași
Dintotdeauna, dintotdeauna,
Până aproape de-a deveni nimic.
Doar iubire, dacă iubire e
Acest întuneric cu care nu te obișnuiești nicicând,
Această lumină din suflet,
Pe care nimeni n-o poate pricepe,
În afară de tine.
 
Îți scriu dintr-o cameră,
În semiobscuritate.
De aici pot să mă emoționez pe furiș prin lumea
De care acum mă simt profund înstrăinată.
Imensitatea și opusul său
Sunt zone ale inimii mele,
Și ești tu acum acea mare,
Din care m-am lăsat purtată...
 
Mereu, mereu,
Până aproape de-a deveni nimic,
Doar iubire, dacă iubire e
Acest întuneric cu care nu te obișnuiești nicicând,
Această lumină din suflet,
Care încă strălucește
Mereu, mereu,
Până când devin nimic,
Până când devin nimic.
 
Această lumină din suflet,
Pe care nimeni n-o poate pricepe,
În afară de tine.
 

Era odată

Puțin mai contează acum
ceea ce am spus și-am făcut,
contează doar ceea ce văd acum ochii mei.
Câteodată e timpul
care ne face nu prea atenți,
dacă întârzii, apoi îți dai seama că s-a schimbat totul.
 
Refren:
Dar era odată
iubirea, și nu distanța,
viața pe care-am căutat-o,
dorit-o și construit-o cu tine.
Și era odată
focul în toată camera,
era de-ajuns să te simt aproape,
și acum vraja s-a sfârșit.
 
De la a nu știi nimic
la a trebui să spui totul,
sunt obiceiurile proaste ale oamenilor.
Eu ți-am spus
că la sfârșit poți să te simți rău,
când secretul tău împărtășit s-a pierdut.
 
(Refren)
 
Eu aș fi pariat
pe tot ceea ce, în fiecare zi,
mi-am imaginat doar pentru noi.
Apoi, ca o scânteie
am căzut în adâncul neantului.
 
(Refren)
 
Era odată (x4)
 

Era odată

Puțin mai contează acum
ceea ce am spus și-am făcut,
contează doar ceea ce văd acum ochii mei.
Câteodată e timpul
care ne face nu prea atenți,
dacă întârzii, apoi îți dai seama că s-a schimbat totul.
 
Refren:
Dar era odată
iubirea, și nu distanța,
viața pe care-am căutat-o,
dorit-o și construit-o cu tine.
Și era odată
focul în toată camera,
era de-ajuns să te simt aproape,
și acum vraja s-a sfârșit.
 
De la a nu știi nimic
la a trebui să spui totul,
sunt obiceiurile proaste ale oamenilor.
Eu ți-am spus
că la sfârșit poți să te simți rău,
când secretul tău împărtășit s-a pierdut.
 
(Refren)
 
Eu aș fi pariat
pe tot ceea ce, în fiecare zi,
mi-am imaginat doar pentru noi.
Apoi, ca o scânteie
am căzut în adâncul neantului.
 
(Refren)
 
Era odată (x4)