Rezultatele căutării

Noaptea tuturor sufletelor

Focurile puncteaza coastele dealurilor.
Siluete dansează în cerc
după tobele care pulsează ecouri de întuneric

Drum fără sfârşit

Drumul acum duce mai departe,
Cât de departe se poate,
Linii şerpuite,
Şi garduri vii din copaci,
Prin munţi purpurii,
Şi în jurul fiecărei curbe,
Toate drumurile duc la tine,
Nu există sfârşitul călătoriei.
 
Aici este inima mea şi ţi-o dau ţie,
Ia-mă cu tine prin acest ţinut,
Acestea sunt visele mele, aşa simple şi puţine,
Visuri pe care le ţinem în palma mâinilor noastre.
 
Adânc în iarnă,
În mijlocul zăpezii ce cade,
Sus în aer ,
Unde toate clopotele bat,
Şi acum totul în jurul meu
Te simt încă aici
Aşa este călătoria,
Niciun mister să-ţi fie frică.
 
Aici este inima mea şi ţi-o dau ţie,
Ia-mă cu tine prin acest ţinut,
Acestea sunt visele mele, aşa simple şi puţine,
Visuri pe care le ţinem în palma mâinilor noastre.
 
Drumul acum duce mai departe,
Şi nu ştiu unde,
Simt în inima mea
Că vei fi acolo.
Oricând vine o furtună,
Oricare sunt temerile noastre,
Călătoria continuă
Aşa cum dragostea ta se apropie mereu.
 
Aici este inima mea şi ţi-o dau ţie,
Ia-mă cu tine prin acest ţinut,
Acestea sunt visele mele, aşa simple şi puţine,
Visuri pe care le ţinem în palma mâinilor noastre.
 

Cântecul Penelopei

Acum că a venit timpul,
În curând dusă este ziua,
Acolo pe un ţărm îndepărtat
Mă vei auzi că spun
 
Lungă ca ziua în timpul verii,
Adâncă ca marea întunecată,
Îţi voi păstra inima cu mine,
Până vei veni la mine .
 
Acolo ca o pasăre aş zbura,
Sus prin aer,
Să ating razele pline ale soarelui,
Doar ca să te găsesc acolo.
 
Şi în noaptea când visele noastre mai sunt,
Sau când vântul cheamă liber,
Îţi voi păstra inima cu mine
Până ce vii la mine.
 
Acum că a venit timpul,
În curând dusă este ziua,
Acolo pe un ţărm îndepărtat
Mă vei auzi că spun
 
Lungă ca ziua în timpul verii,
Adâncă ca marea întunecată,
Îţi voi păstra inima cu mine,
Până vei veni la mine .
 

O sută de dorinţe

Dacă aş fi avea o sută de dorinţe,
Şi doar una din ele s-ar putea îndeplini,
Aş dori ca dincolo de această distanţă,
Să pot fi chiar acum, acolo cu tine.
 
Am putea fi în Franţa din nou,
Să dansăm pe sub măslini,
Corpuri amestecate pe o plajă pustie,
Cu luna deasupra să prindem briza.
 
În noapte te mai văd
Păr întunecat şi zâmbet tandru,
Aplecându-te pe pervazul ferestrei
Strângând trandafirii între timp.
 
Am putea fi din nou în Spania,
Să dansăm pe sub măslini,
Corpuri amestecate pe o plajă pustie,
Cu luna deasupra să prindem briza.
 
Dacă aş fi avea o sută de dorinţe,
Doar una din ele s-ar putea îndeplini,
Aş dori ca dincolo de această distanţă,
Să pot fi chiar acum, acolo cu tine.
 
Îţi aminteşti măreţia verii
Am luat-o spre ţărmul Clarei,
Am auzit oceanul încălzind stâncile,
Am ascultat muzica de acolo.
 
Am putea fi în Irlanda din nou,
Dansând pe sub stejari
Corpuri amestecate pe o plajă pustie,
Cu luna deasupra să prindem briza.
 
Dacă aş fi avea o sută de dorinţe,
Doar una din ele s-ar putea îndeplini,
Aş dori ca dincolo de această distanţă,
Să pot fi chiar acum, acolo cu tine.
 

Vino pe dealuri

Vino pe dealurile de la ţară,
Unde fantezia este liberă
Şi stai unde vârfurile întâlnesc cerul
Şi stâncile ating marea,
Unde râurile curg limpezi şi feriga
Este aurie în soare,
Şi grijile pentru mâine trebuie să aştepte
Până ce ziua se termină.
 
Vino pe dealurile de la ţară
Unde viaţa este un cântec,
Şi cântă în timp ce păsările umplu cerul
Cu bucuria lor cât e ziua de lungă.
Unde copacii se leagănă în timp, şi chiar
Vântul cântă în armonie,
Şi grijile pentru mâine trebuie să aştepte
Până ce ziua se termină.
 
Vino pe dealurile de la ţară,
Unde fantezia este liberă
Şi stai unde vârfurile întâlnesc cerul
Şi stâncile ating marea,
Unde râurile curg limpezi şi feriga
Este aurie în soare,
Şi grijile pentru mâine trebuie să aştepte
Până ce ziua se termină.
 

Rugăciunea lui Dante

Când întunericul pădurii a căzut în faţa mea,
Şi toate cărările erau acoperite ,
Când preoţii mândriei spun că nu este altă cale,
Am cultivat durerile de piatră.
 
Nu am crezut pentru că nu puteam vedea,
Totuşi ai venit la mine în noaptea
Când zorii păreau pierduţi pentru totdeauna,
Mi-ai arătat dragostea ta în lumina stelelor.
 
Aruncă-ţi ochii pe ocean,
Aruncă-ţi sufletul la mare,
Când întunericul nopţii pare fără sfârşit,
Te rog aminteşte-ţi de mine.
 
Atunci muntele s-a ridicat înaintea mea
Din adânca fântână a dorinţei,
De la fântâna iertării
Dincolo de gheaţă şi foc.
 
Aruncă-ţi ochii pe ocean,
Aruncă-ţi sufletul la mare,
Când întunericul nopţii pare fără sfârşit,
Te rog aminteşte-ţi de mine.
 
Deşi împăţim această umilă cărare, singuri
Cât de fragilă este inima,
Oh, dă-le acestor picioare de lut aripi să zboare
Să atingă faţa stelelor.
 
Fă să respire viaţa în acestă inimă plăpândă,
Ridică acest voal mortal,
Ia aceste speranţe dărâmate, gravate cu lacrimi,
Ne vom ridica deasupra acestor griji pământeşti.
 
Aruncă-ţi ochii pe ocean,
Aruncă-ţi sufletul la mare,
Când întunericul nopţii pare fără sfârşit,
Te rog aminteşte-ţi de mine.
Te rog aminteşte-ţi de mine.