28.07.2017
Am obosit, viață
Viața, am obosit, nu mă împinge mai departe!
În fața lumii josnice, eu sunt obligat să îngenunchez
Oamenilor le-a scăzut demnitatea, unul câte unul
Nu-mi intimida mintea singuratică.
Viața, am greșit (deci) nu mă ironiza,
Am renunțat la cea mai nebună formă de iubire
De aceea viața mea dispare puțin câte puțin
Nu supune capul meu singuratic.
Viața, eu sunt plin de regrete, nu mă întreba,
Omoară-mă dacă vrei, limba mea nu se va opri,
Cuvintele mele sunt dure, au atins inima,
Nu mă lăsa să deschid acest buzele tăcute ale mele...
28.07.2017
Viață
Sunt obosit, viață, nu veni peste mine,
Am îngenuncheat in fața lașității lumii,
Cei care decad în fața mea și in defavoarea mea sunt următorii,
Nu amenința acest cap (al meu) orfan.
Cei care decad în fața mea și in defavoarea mea sunt următorii,
Nu amenința acest cap (al meu) singuratic.
Am greșit, viață, nu mă lovi în față,
Am cedat în fața celei mai nebunești iubiri,
Și de acum înainte, urmează cei plecați din viața mea,
Nu-mi subjuga capul singuratic.
Și de acum înainte, urmează cei plecați din viața mea,
Nu-mi subjuga capul singuratic.
Regret, viață, nu mă lua la întrebări,
Dacă vrei să mă distrugi, (asta) nu aduce nici un beneficiu limbii mele
Vorbele mele sunt mai grele, rănesc inima,
Nu mă lăsa să deschid gura mea mută.
Vorbele mele sunt mai grele, rănesc inima,
Nu mă lăsa să deschid gura mea mută.