Rezultatele căutării

I'm Taking You To Africa

I really would like
That you pass by here
In a little more than a moment
And that you bring with you
Not only the yours 'why'
I've already mine to sell
 
But you are in this way
First you say yes
But then you think to lose
Your truth
That is still all alone
Sitting in the balance
 
Surprise me a little bit
Betray all your 'but'
Don't keep believing
That philosophy is
Against poetry
But then you start from the soul
 
I've told to the wind
I'm taking you to Africa
I've told to it everything
What I don't know as well
I've told to the wind
I'm taking you to Africa
I've told to it everything
What I don't know as well
 
I really wpuld like
That you pass by here
In a little more than a moment
And that you recycle these
Concepts about Gods
Touching me on my intimate
 
I would like telling you
How it's getting dark
My clear horizon
If the sky above you
Suspends the clouds
That tarnish my credit
 
I've told to the wind
I'm taking you to Africa
I've told to it everything
What I don't know as well
I've told to the wind
I'm taking you to Africa
I've told to it everything
What I don't know as well
 
I've told to the wind
I'm taking you to Africa
I've told to it everything
What I don't know as well
I've told to the wind
I'm taking you to Africa
I've told to it everything
What I don't know as well
 

Summer Flower

It's goodbye.
Believe me or not, it's the truth.
I see you've cried.
You knew about it, since when?
 
Summer flower, now... it's over.
 
An enchanted night.
Stars that shine brightly with light.
I feel tired.
I don't want to say a word, you talk.
 
Summer flower, now... it's over.
 
Perhaps I dreamed you lived happily next to me,
always happy inside my arms.
I thought that for you it was enough to get here,
perhaps escaping from some shipwreck.
 
Oh la la la la la la la.
Oh la la la la la la la.
 
Pale fires.
We're two gipsies in winter.
The warm games
didn't last long
and the night took them away.
 
Summer flower, now... it's over.
 
Perhaps I dreamed you lived happily next to me,
always happy inside my arms.
I thought that for you it was enough to get here,
perhaps escaping from some shipwreck.
 
Oh la la la la la la la.
Oh la la la la la la la.
 
Close your eyes and you'll always be next to me,
always happy inside my arms.
And you'll think that you have got here again
perhaps escaping from some shipwreck.
 

Cântecul iubirii pierdute

Iti amintești, înfloreau violetele
cu cuvintele noastre
'Nu ne vom despărți niciodată, niciodată și apoi niciodată ',
 
aș vrea să-ți spun iubire acum aceleași lucruri
dar așa cum trandafirii se ofilesc repede
tot așa se întâmplă și cu noi
 
dragostea care îți smulge părul este pierdută de-acum,
nu rămâne decât o apatică mângâiere și un pic de gingășie.
 
Și când în mână o să găsești
acele flori ofilite de soare
de un aprilie deja departe
le vei regreta
 
Dar prima ce o vei intalni pe stradă va fi cea pe care o vei acoperi cu aur
pentru un sărut niciodată dat,
pentru o nouă dragoste.
 
Îți amintești, înfloreau violetele
 
Și prima ce o vei întâlni pe stradă va fi cea pe care o vei acoperi cu aur
pentru un sărut niciodată dat,
pentru o nouă dragoste.
 
Îți amintești înfloreau violetele
cu cuvintele noastre
'Nu ne vom despărți niciodată, niciodată și apoi niciodată ',
pentru o nouă dragoste,
 
nouă
pentru o nouă dragoste,
pentru o nouă dragoste,
pentru o dragoste
 

Cei mai frumoși ani ai vieții noastre

Cred că fiecare zi este
Precum un pescuit miraculos
Și că e frumos să pescuiești suspendat
Pe un pufos nor trandafiriu
 
Eu ca un domn
Și tu ca o soție
În timp ce în afara ferestrei
Se înalță în zbor doar praful
Este început de furtună!
S-ar părea că noi doi suntem de pe o altă
Planetă îndepărtată
Dar lumea de aici pare doar
O trapă secretă
 
Toți vor totul, ca apoi să-și dea seama
Că e nimic
Noi nu vom face ca alții,
Aceștia sunt și vor rămâne pentru totdeauna ...
 
Cei mai frumoși ani ai vieții noastre
Cei mai frumoși ani ai vieții noastre
Îmbrățișează-mă căci nici o noapte nu e nesfârșită,
Cei mai frumoși ani ai vieții noastre.
 
Cred că e uimitor
A rămâne în întuneric îmbrățișați și tăcuți,
Precum boxerii după o întâlnire
Precum ultimii supraviețuitori
Poate într-o zi vom descoperi
Că nu ne-am pierdut niciodată...
 
Și că toată această tristețe în realitate,
Nu a existat niciodată!
 
Cei mai frumoși ani ai vieții noastre,
Cei mai frumoși ani ai vieții noastre,
Îmbrățișează-mă căci nici o noapte nu e nesfârșită
Cei mai frumoși ani ai vieții noastre!
Îmbrățișează-mă căci nici o noapte nu e nesfârșită
Cei mai frumoși ani ai vieții noastre
 

Imensul

Și imensul
este această dragoste a mea
Și cerul meu este sufletul.
Este lumea pe care mi-aș dori-o, pe care mi-aș imagina-o.
Este ceea ce, nu am,
ce n-am avut niciodată.
Este să rămân singur, să râd de mine
Este să nu știi ce e...
Ce e o graniță...
Imensul, imensul.
 
Imensul este ea, care mă vrea
Imensul este ea, care știe să-mi ascundă.
care n-a vrut niciodată să mă ia cu sine
care știe de lacrimile mele
care mă poate vedea plângând.
 
Și ceea ce rămâne este inutil.
bucăți de culori pe care nu le am
Pentru mine aș da iubire, iubire, iubire,
Dacă nu-l am decât pe El,
dacă nu am imensul,
imensul, imensul.
 
Imensul este ea, care știe să-mi ascundă.
care nu a vrut niciodată să mă ia cu sine
care știe de lacrimile mele,
care mă poate vedea plângând.
Imensul este Dumnezeu.
Imensul este Dumnezeu.
Imensul este Dumnezeu.
 

Cântec

In visul cel mai frumos ești doar tu
ești precum o umbră care nu se va mai întoarce
rândunelele sunt triste pe cer
în timp ce zboară către mare
este sfârșitul unei iubiri
 
Visez și în visul meu văd că nu voi vorbi de iubire,
nu voi mai vorbi niciodată
când suntem la sfârșitul unei iubiri
va plânge doar o inimă
pentru că cealaltă va pleca
Acum că mă gândesc la viitor
mâinile îmi sunt umede
sunt lacrimi de iubire
 
În visul cel mai frumos ești doar tu
ești precum o umbră care nu se va mai întoarce
cu acest cântec
zboară către cer
notele sale în inima mea îmi marchează durerea
 
Acum că mă gândesc la viitor
mâinile îmi sunt umede
sunt lacrimi de iubire
 
Acest cântec zboară către cer
notele sale în inima mea
îmi marchează durerea.
 

E periculos să te apleci

E periculos să te apleci
când te gândești că Dumnezeu ți-a luat salutul.
E periculos să te apleci
de pe podul cel mai înalt, mai înalt decât omul.
 
Când îți simți viața lejeră
precum o foaie de hârtie velină,
ar ajunge doar un suflu de vânt
pentru a o duce departe, departe...
E periculos să te apleci
pe poarta întredeschisă a conștiinței tale.
E periculos să te apleci
pe caietele decolorate ale adolescenței tale
pe care le umpleai cu clare de lună
și cu proiecte de viitor,
și de nopți reușind a avea vise pentru a zbura ...
 
E periculos să te apleci
de la al douăzecelea etaj al sentimentului tău.
E periculos să te apleci în timp ce trenul merge, merge cu viteză,
peste flancurile aurii ale zorilor,
mai aproape de porțile Romei,
în timp ce simți că se
freacă mai tare
sutanele morții.
 
(×2)
E periculos să te apleci
pe aceste fraze stupide ale acestui cântec
 
în timp ce ai fi vrut să simți pentru o clipă respirația unui prieten care înțelege contextul,
în timp ce ziua naște și moare...
 

Nu vom muri niciodată

Nu vom muri niciodată,
sensul este aici
îmi place această idee de eternitate... nu adevăr
îmi colorez mâinile ca și cum tu ai fi viitorul
meu,
atunci da, ca o floare,
aruncată acolo pe-a ta inimă,
eu voi rămâne cu iubire.
Nu vom muri niciodată,
buzele mele peste ale tale,
ușoară sincronie,
știi că de ceva vreme
te iubesc un pic...
 
Și ... vreau să te îmbrățișez
când ești atârnată de apusurile mele
și zbori...
liniștea mea, neliniștea mea,
intensitatea mea firavă
și...vreau să te îmbrățișez
logică, mare idee,
ce am furat-o inimii mele
vreau să te îmbrățișez
tresar, acel mic semn al tău e pentru mine.
 
Nu vom muri niciodată,
iubirea să fie cu tine,
de la picioare la suflet
udă-mă un pic,
apoi usucă-mă...
 
Și... vreau să te îmbrățișez
când ești atârnat-ă de apusurile mele
și zbori,
liniștea mea, neliniștea mea, intensitatea mea firavă
și...vreau să te îmbrățișez
logică, mare idee
ce am furat-o inimii mele
vreau să te îmbrățișez,
tresar, acel mic semn al tău e pentru mine
 

Și îmi ajunge marea

Și îmi ajunge marea
și tu îmi ajungi,
ești tu soarele meu înalt,
chiar dacă imensitatea nu este
poți să te gândești acum la mine
căci și eu mă gândesc la tine
suspin clar,
rugina mea niciodată
chiar dacă aș vrea să te urăsc
te-aș iubi mereu,
pentru totdeauna...
 
Tu ești pentru mine
acea clipă pe care o căutam cu adevărat,
Oh, vânt care știi să mă sfatuiești,
fii atent, n-o trezi,
ascultă,
simte iubirea care este în mine,
confund-o cu ea
tu ești pentru mine acea clipă...
care fuge dar nu fuge niciodată,
roșul apus sânii tăi
 
Și îmi ajunge marea
și tu îmi ajungi,
de nisip negru cade pe mine
murdărind nesiguranțele mele
ploaia puternică în aer liber
mă vei uda,
tu ești timpul meu
 
Tu ești pentru mine acea clipă pe care o căutam cu adevărat,
oh vânt care știi să mă sfatuiești,
atent, nu greși
ascultă
simte iubirea care e în mine...
tu știi...
că pentru mine ești acea clipă...
care fuge dar nu fuge niciodată,
tăcere intensă și saruturi
vrei
 

Ca Mona Lisa

Știi, așa, nu te-am mai văzut
Splendidă cum ești acum
Ce este?
Ce lumină acolo în adânc tresare?
Aș vrea să știu...
Cum așa seninătatea ta
E indescifrabilă ca adevărul?
Dar cine e
În spatele acelui zâmbet enigmatic?
Aș vrea să înțeleg mai mult...
Spune-mi
 
Mona Lisa, știi
Mona Lisa, nu-mi spune niciodată
Mi-e teamă că aș suferi prea mult
Oricine ar fi nu e
Cine poate să se interpună între noi
Pentru tine ar fi un vis în plus
Tu ești liberă
Liberă dacă vrei
Dar dacă tu vei dori
Il vei putea uita
 
Pare că tu ești dincolo de noi
O insulă pierdută în mare de-acum
Unde esti?
Departe pari aproape de neajuns
Aș vrea să înțeleg mai mult...
Spune-mi
 
Mona Lisa, știi
Mona Lisa, nu-mi spune niciodată
Mi-e teamă că aș suferi prea mult
Oricine ar fi nu e
Cine se poate interpune între noi
Pentru tine ar fi un vis în plus
Tu ești liberă
Liberă dacă vrei
Dar dacă tu vei dori
Îl vei putea uita
 

Condorul

Deșerturi...
Vântul se umpluse de nisip și murise
Deșerturi...
de lumină blondă dar nici una așa.
Apa frumuseții tale
vinde-o sincer celui care te va urma
picătură cu picătură
cu blândețe
chiar și un fruct amar
i se va părea bun
spune-i nu, apoi o mie de da
Condorul zboară foarte sus
pe toate simțurile mele
dar eu nu voi muri
 
Cât pe ce, într-o clipă
mă întorc să fiu eu
Cu truda fiecărui om care știe
cu o săritură către cer
și sunt sigur de viața care trece
Cât pe ce, într-o clipă
În acel obișnuit eu
un indiciu de tristețe va cădea
dar cu o săritură către cer
sunt sigur că albastru va fi
 
Deșerturi...
plouă și se împrospătează aerul pentru mine
 
Apa frumuseții tale
Acum se confundă cu ploaia
spune-mi adio cum știi tu
nu are rost, știi
se poate face rău doar un pic mai mult
 
Oh, cât pe ce într-o clipă
Mă întorc să fiu eu
cu anxietatea fiecărui om care știe
cu o săritură către cer
sunt sigur de viața care trece
Ah, ah, ah
 

Și te iubesc mai mult decât pe mine

Destins aici, între degete și Dumnezeu
mulțumesc cerului și vorbesc despre tine.
Care nostalgie, care cale ferată
apropie lumea și vorbesc de tine
 
Și știi că te iubesc și știi că te iubesc,
te iubesc mai mult decât pe mine.
 
Tu destinsă aici între degete și mine
te cuibărești goala și vorbesc de tine
Surprinzi momentul știi de sâmbătă,
Dragostea este în roșu și vorbesc de tine.
 
Și știi că te iubesc și știi că te iubesc
te iubesc mai mult decât pe mine
Și știi că te iubesc și știi că te iubesc
te iubesc mai mult decât pe mine.
 
Dar dragostea nu este bună
fără buzele tale peste ale mele.
Pământ deasupra cerului
ca să fie gloria celui ce vine
din dragostea ce o am pentru tine.
Ploaie ești și udă-mă doar tu
 
Sprâncenele mele, mângâierile tale
destin deschis și vorbesc de tine.
Și ce viață va avea această viață care
pare spatele tău
și vorbesc de tine.
 
Și știi că te iubesc
și știi că te iubesc,
te iubesc mai mult decât pe mine.
Și știi că te iubesc,
și știi că te iubesc,
te iubesc mai mult decât pe mine.
 
Dar dragostea nu este bună
fără buzele tale peste ale mele
Pământ deasupra cerului,
ca să fie gloria celui ce vine
din dragostea ce o am pentru tine.
 
Ploaie ești și udă-mă doar tu.
Ploaie ești și udă-mă.
Ploaie ești și udă-mă doar tu
 

Mediterana

Albă şi albastră eşti
cu insule care sunt acolo
stâncile şi marea
cu pescaruşi
Mediterana de văzut
cu portocale
Mediterana de mâncat
Muntele acolo
şi strada care încet coboară
printre pini şi soare
o țară
Mediterana de descoperit
cu biserici
Mediterana de rugat.
 
Şezi aici
şi aruncă o privire în jos
printre măslini
apa e închisă aproape albastră
şi acolo sus
zboară un şoim acolo sus
pare că se uită fix la noi
aşa
mari ca niciodată
uite acolo
acel nor care pleacă
zboară deja
înăuntru în eternitate
 
Acel lung şir
de oameni liniştiți pe stradă
care se roagă încet
sub soare
Mediterana de suferit
sub soare
Mediterana pentru a muri.
 
Şezi aici
şi uită de tine aşa
lasă ca
soarele să intre înlauntrul tau
şi respiră
tot aerul pe care-l poți
parfumurile pe care
le simți chiar şi tu
împrăştiate în jurul nostru
priveşte acolo
acel nor care pleacă
zboară deja
înauntru în eternitate
 

Ce cântec dificil ești

Tu care faci din mine
conștiință nelocuibilă.
Tu care faci din mine un zid de neînțeles,
nu știi că între noi condorul
se înalță precum un zeu,
se cuibărește între panta ochilor și obișnuință.
 
Oh... de câte ori inima s-a întunecat ca un înger fără bucurie care se ceartă cu sufletul.
 
Aproape că mă doare să-ți fac rău mai mult decât mie dar iubirea taie în două
ceea ce cântă în mine, gandindu-mă la tine
ce cântec dificil ești.
 
Dar nu mai știu ce să fac fără tine
dacă iubirea taie în două
acea foame pentru tine de la ironie,
ce cântec dificil ești.
 
Tu, ce faci din mine corul minunilor,
nu crezi că poezia ar putea fi partea celui mai slab?
Ce vrei să fie acea suflare a mea irosită pentru tine,
doar o clipă de identitate
care se ceartă cu sufletul.
 
Aproape că mă doare să-ți fac rău mai mult decât mie
dar iubirea taie în două
ceea ce cântă în mine gandindu-mă la tine,
ce cântec dificil ești
dar nu mai știu ce să fac fără tine
dacă iubirea taie în două
acea foame pentru tine de la ironie,
ce cântec dificil ești.
 

Dragoste frumoasă

Așadar pleci, nu glumești, nu
Mâine pleci, te rog, nu
Trebuie să mă conving însă că nu e nimic
Dar mâinile îmi tremură
În oarecare fel trebuie să rămân la suprafață
 
Și astfel tu pleci
Ce m-a apucat acum?
Poate îmi vei scrie
Dar e același lucru
 
Așadar pleci, să știi că am înțeles.
Ce mai contează, dacă trebuie, pleacă
Deja mi se pare, că nu voi putea să stau fără tine
In timp ce minutele trec
Poate mâine voi alerga în urma trenului tău
Tu nu mă uita niciodată
Cât de banal este acum
Hai să mai dansăm
Dar e același lucru
 
Dragoste frumoasă ca cerul
Frumoasă ca ziua
Frumoasă ca marea
Dragoste dar, nu știu s-o spun
 
Dragoste frumoasă ca un sărut
Frumoasă ca întunericul
Frumoasă ca Dumnezeu
Dragostea mea, nu pleca.
 
De ce e asa
Nu, nu e normal să fie așa
Dacă pleci
Dacă pleci
 
De ce e așa
De ce se termină totul aici
Peste puțin vei pleca
Un cântec lent, ultimul de-acum...
 
Și să mă prefac, ce știu dacă sunt nebun
Să plâng, să urlu, să spun nu
Nu ajută la nimic,
știu deja
S-a terminat totul
Și dacă tu, în caz că...
Dar nu mă auzi acum
Hai să mai dansăm
Dar e același lucru
 
Dragoste frumoasă ca cerul
Frumoasă ca ziua
Frumoasă ca marea
Dragoste dar, nu știu s-o spun
 
Dragoste frumoasă ca un sărut
Frumoasă ca întunericul
Frumoasă ca Dumnezeu
Dragostea mea nu pleca
 
Pleci așadar
Nu, nu e normal , dar e așa
Dacă pleci, dacă pleci
Pleacă aşadar
Se termină totul aici
Peste puțin vei pleca
Un cântec lent, ultimul de-acum...
 

Viselor tale

Fiule du-te și spune că
vântul îmi va usca ochii,
că voi săruta depărtarea
și dragostea ce o am pentru tine.
 
Fiule, națiunea e stinsă
și mă va lăsa să mor
între acești pereți pe care i-am pictat
în amintirea ce o am despre tine.
 
Ceea ce vezi
topește între dinți
singurătatea și timpul ce va fi.
Asa că cere viselor tale
să rămână libere cu tine.
Așa că cere viselor tale
să mă facă să zbor cu tine.
 
Fiule, aprinde o lumânare,
care să strălucească rațiunea și credința în gândul liber de a crește.
 
S-a sfârșit în infamie epocă curajului meu,
s-a sfârșit doar cu ultrajul către adevăr.
 
Ceea ce vezi
topește între dinți
toată dragostea mea și pasiunea care va trăi.
Așa că cere viselor tale
să rămână libere cu tine
Asa că cere viselor tale să mă facă să zbor cu tine.
 
Mulțumirea e doar în inimă
nu e sigură soluția,
aș fi vrut o zi însorită,
și să cobor scările și să te pot îmbrățișa.
 
Așa că cere viselor tale
să mă facă să rămân aici cu tine.
 
Așa că cere viselor tale
să mă facă să rămân aici cu tine.
 
Așa că cere viselor tale
să mă facă să rămân aici cu tine.
 
Așa că cere viselor tale să mă facă să zbor cu tine.
 

Înlăuntrul meu îți scriu

Și nu există acea clipă ce am pierdut-o
și fuge mereu îmbrăcată cu hainele tale
Și nu există că este sigur că existăm
Așa cum e sigur că există zăpada
 
Și poate tu exiști paragraf al cerului,
și atunci există cerul
și nu există nici măcar suflarea lumii,
și nu există anotimpurile și schimbările de dispoziție
nu există să mă salvez de atitudini
și nu există nici măcar iubirea
 
Și poate tu exiști, paragraf al cerului
și deci există cerul, uh, uh, uh
 
Pentru că uneori îmi dau seama că mă gândesc la tine
ca și cum aș vorbi de tine
pentru că uneori caut, pentru că uneori zbor spre tine
 
Dar nu știu dacă aceasta este o graniță
sau un spațiu mereu nou pentru tine
înlăuntrul meu te caut, înlăuntrul meu îți scriu ție
și nu există să-ți cer iertare dacă te iubesc
Și nu există o reținere a sufletului meu
în timp ce fug printrestrâmtorile sentimentelor si tu
eşti deja povestea poveștii mele
 
și poate tu exiști paragraf al cerului
și deci există cerul uh, uh, uh
 
Pentru că uneori îmi dau seama că mă gândesc la tine
ca și cum aș vorbi de tine
pentru că uneori caut pentru că uneori zbor spre tine
 
Dar nu știu dacă aceasta este o graniță
sau un spațiu mereu nou pentru tine
înlăuntrul meu te caut, înlăuntrul meu îți scriu ție
 
Este luna crescătoare această lacrimă
tu, nisip și deșert ,jocuri peste mine
 
Pentru că uneori îmi dau seama că mă gândesc la tine
ca și cum aș vorbi de tine
pentru că uneori cautpentru că uneori zbor spre tine
 
Dar nu știu dacă aceasta este o graniță
sau un spațiu mereu nou pentru tine
înlăuntrul meu te caut, înlăuntrul meu îți scriu ție
 
oh, înlăuntrul meu te caut, înlăuntrul meu îți scriu ție
 

The Rose of Winter

It is not a pain any longer.
It is fear or even more.
It is light and strange.
It is something that
pushes me into you,
softly.
 
It is not a perfume any longer.
It is not the wind, now it is you.
It leaves me no time.
It is something that
looks like you,
inside.
 
Thorn and poetry—
clear melancholy—
do not leave me again.
You are the rose of winter.
Now I know what you are for me.
 
It leaves me no time.
It is something that
looks like you,
inside.
 
Thorn and poetry—
clear melancholy—
do not leave me again.
You are the rose of winter.
Now I know what you are for me.
 
It is not a love any longer.
It is thinking of you as you are.
It is light and strange,
is something that—
(is something that)
pushes me into you—
(pushes me into you),
pushes me into you.