30.06.2021
Ophélia
Ea stă singură pe malul apei,Cu ochii întredeschiși
Și prin stufărișul
De lângă râu.
Singură, ea vede animale,
Zeii apei,
Elfii înlăcrimați
În râu.
Norii solitari călătoresc fără bagaje,
Ea a fugit dintr-un mare castel cu o mie de etaje.
Pe marile turnuri panicate
Flăcările de catifea umedă plutesc.
Gărzile sunt disperate
Prin noapte.
Ea stă singură pe malul apei,
Cu ochii întredeschiși,
Ea vede prin stufăriș
Zorii prea luminoși.
Norii solitari călătoresc fără bagaje,
Ea a fugit dintr-un mare castel cu o mie de etaje.
Precum marea ea a fost îmbătată,
Are diguri de beton înghețat,
Pentru marile capricii ale mareelor
Nocturne.
Ea stă singură pe malul apei,
Inima îi e prea fierbinte,
Și prin stufăriș
În cele din urmă evadează.