02.12.2021
Călătorind cu tine
Adierea serii răscolește frunzele căzuteȘi le strânge în inima mea.
Gândurile răvășite
Suflarea adierii nu poate să le ia.
Așa cum pe luciul apei se-adună
Necontenit praf și țărână,
Tulburarea se iscă în mine peste măsură.
Lacrimile preschimbate-n stropi de ploaie
Scobesc în lespezile de piatră.
Mările seacă, dar inima, vie, bate.
Iubirea tandră și urâciunea sălășluiesc ascunse în mine,
Iar amintirile dau să mi se șteargă din cuget.
Ce să cer pentru viața rămasă?
Să cer oare, ca pe cărarea aspră a vieții să călătoresc cu tine
Și să înfrângem munții de necazuri, împreună?
De-s mugurii verzi, de-i frunza ruginie,
Să călătorim prin rafalele aprigului vânt, mână în mână?
Când lampioanele vor pieri în urmă, să cer oare să fiu împreună cu tine
Și nemulțumirea, mila și remușcarea să nu ne încerce vreodată?
Iar pe cărarea vieții să ne bucurăm de minunile ce ne sunt hărăzite, Căci lor le stă în putere să prigonească pe undele apei grijile cele mărunte...
Adierea serii răscolește frunzele căzute
Și le strânge în inima mea.
Gândurile răvășite
Suflarea adierii nu poate să le ia.
Așa cum pe luciul apei se-adună
Necontenit praf și țărână,
Tulburarea se iscă în mine peste măsură.
Lacrimile preschimbate-n stropi de ploaie
Scobesc în lespezile de piatră.
Mările seacă, dar inima, vie, bate.
Iubirea tandră și urâciunea sălășluiesc ascunse în mine,
Iar amintirile dau să mi se șteargă din cuget.
Ce să cer pentru viața rămasă?
Să cer oare, ca pe cărarea aspră a vieții să călătoresc cu tine
Și să înfrângem munții de necazuri, împreună?
De-s mugurii verzi, de-i frunza ruginie,
Să călătorim prin rafalele aprigului vânt, mână în mână?
Când lampioanele vor pieri în urmă, să cer oare să fiu împreună cu tine
Și nemulțumirea, mila și remușcarea să nu ne încerce vreodată?
Iar pe cărarea vieții să ne bucurăm de minunile ce ne sunt hărăzite, Căci lor le stă în putere să prigonească pe undele apei grijile cele mărunte...