Rezultatele căutării

Vârsta inocenței (e din nou aici)

Vii la mine la miezul nopții
Și spui: 'E întuneric aici'
Știi că mi-ai răpit vederea
Și că de lumină mă tem eu.
 
Îți spun că nu pot vedea,
Dar insiști să-mi arăți
Acele brățări pe care le-am plătit demult.
 
Și deși mi-e fața zâmbitoare,
Mă simt într-adevăr deprimat.
Și deși spui că ești cu mine,
Știu că nu e așa.
 
Pielea ta se cațără mai sus cu o octavă,
Dinții tăi și-au pierdut scânteierea.
Piersicile se ghemuiesc mai aproape
În crema coagulată.
 
Și, dintr-un motiv necunoscut
Ceasul meu începe să sune.
Și deși te implor iar și iar,
Îmi spui că nu-i momentul.
 
Și deși mi-e fața zâmbitoare,
Mă simt într-adevăr deprimat.
Și deși spui că ești cu mine,
Știu că nu e așa.
 
Soarele se prelinge prin fereastră,
Să vadă dacă mai suntem morți,
Încercând să arunce un pic de lumină peste
Bezna din jurul patului nostru.
 
După un sfert de oră, sună la ușă clopoțelul,
Robinetul de la apă picură și cântă,
Și totuși motivul meu nu va rima,
Și totuși îmi spui că n-a sosit vremea.
 
Și deși mi-e fața zâmbitoare,
Mă simt într-adevăr deprimat.
Și deși spui că ești cu mine,
Știu că nu e așa.
 
Chiar nu e așa!
 

Bielszy odcień bieli

Skakaliśmy w rytmie fandanga
Wirując koliście wzdłuż parkietu.
Poczułem jakby chorobę morską
Ale tłum domagał się więcej.
Ciężko jęknęła cała sala
Kiedy odfrunął nam sufit.
Kiedy zamówiliśmy kolejnego drinka
Kelner przyniósł cała tacę.
 
(refren)
No a nieco później
Swą rubaszną opowieścią sprawiłem
Że jej twarz, leciutko blada,
Obróciła się w bielszy odcień bieli.
 
Ona rzekła: “Brak tu powodów,
a prawda jest zbyt oczywista”.
A ja błądząc wzrokiem po mych kartach
Nie chciałbym aby została
Jedną z tych szesnastoletnich cnotliwych westalek,
Które wyjechały nad morze.
I choć otwarte miałem oczy
Równie dobrze mógłbym mieć zamknięte.
 
(refren)
 
Ona rzekła: “Jestem w domu z przepustką na ląd”,
Choć tak naprawdę byliśmy na morzu.
Więc zabrałem ją przed lustro,
Aż musiała się przyznać.
Powiedziałem: “Musisz być tą syreną,
co obwozi Neptuna”.
Uśmiechnęła się tak smutno,
że ma złość natychmiast zgasła.
 
(refren)
 
Jeśli muzyka jest strawą miłości
To śmiech jest jej królową.
I podobnie - jeśli tył wypada z przodu
To fałsz w prawdzie to nie łgarstwo.
Moje usta stały się drewniane,
Wyślizgnęły się mej głowie,
Więc zanurzyliśmy się dość szybko,
uderzając w dno oceanu.
 
Copyright: Tomasz Piwowarek.