Rezultatele căutării

Vis

Vis, blândă surioară a Mortii.
 
Pune-mi pe ochi mâna ta răcoritoare de copil,
Dar nu-mi evoca în față vreo imagine
Nici dureroasă și nici dulceagă să nu vrăjești,
Împrăștie nisipul în lumina ochilor mei,
Praful cenușiu al inconștienței,
Du culorile în adânca fundătură
Aș vrea să dorm, oh, făr' să văd vise.
Vis, blândă surioară a Mortii,
Spune tu, starea de veghe nu este tot un vis?
Eu am destule vise-n vigilență,
Navighează, Vis, pe sângele-mi amorțit,
Dar nu du cu tine pasager pe navă!
 

Vis

Vis, blândă surioară a Mortii.
 
Pune-mi pe ochi mâna ta răcoritoare de copil,
Dar nu-mi evoca în față vreo imagine
Nici dureroasă și nici dulceagă să nu vrăjești,
Împrăștie nisipul în lumina ochilor mei,
Praful cenușiu al inconștienței,
Du culorile în adânca fundătură
Aș vrea să dorm, oh, făr' să văd vise.
Vis, blândă surioară a Mortii,
Spune tu, starea de veghe nu este tot un vis?
Eu am destule vise-n vigilență,
Navighează, Vis, pe sângele-mi amorțit,
Dar nu du cu tine pasager pe navă!
 

August, epilog al verii

August, epilog al verii ...
Osia Carului Mare,
Ca un falnic ac de ceasornic ceresc,
Tăcut, indică vârtos spre toamnă
Vapoare în flăcări
Survolează marea cerului,
 
Privesc tăcut, cu inima plină de îngrijorare
Cum acolo sus o buză geroasă
Expiră răceala pe stele fierbinți -
Și cad stele ca frunzele aici pe pămănt.
Stelele încep mai devreme să cadă…
Ce vine? Ce pleacă?
Ce altceva se mai așterne?
Nu a fost îndeajuns din ploaia de stele?
 
Vapoare in flăcări
Survolează marea cerului,
Semne, minuni ...
Privesc tăcut, cu inima plină de îngrijorare
Premergător dimineații unei noi geneze
Poate-i febra sfântă a lui Dumnezeu în chinurile facerii,
Și aici jos, nu este cine să explice.
 

Tristeţea Rusaliilor

De sărbătoarea Duhului
Pândesc prezenţa Spiritului.
A Spiritului, care e mai mult decât un eseu.
A Spiritului, ce n-a fost niciodată al meu.
A Spiritului, care nicicând nu va fi al meu.
De sărbătoarea Duhului
Unica-mi omilie răsună posomorât:
'Cum poate învia, cel care a îmbătrânit?'...
 

Fulgi de nea

Visele-mi sânt fulgi de nea
Dalbe, palide,
Uneori dispar dezagregate
Pe pământ abia picate.
 
Visele-mi sânt fulgi de nea
In ceruri foșnind doinesc
Blânde, orfane , timide
A vieții privire feresc.
 
Arareori vârtosul vânt vuieste
Vin geruri aspre (doamne miluiește)
Si puzderia de fulgi nevinovate
Amenințător se zbat învolburate.
 
Căzând nesăbuit mai apoi
Rodesc vârcolaci
Ca giulgiu pământului petița pătură
Indestulator să fie în cele din urmă.
 
Și atunci, precum al lor Dumnezeu
La un nesfârșit duel i-ar fi chemat:
In profundele străfunduri
Avalanșele vuiesc neâncetat!