Rezultatele căutării pagină 2

Ai făcut destul

Poate că ne-am îndrăgostit odată...
Spune ce avem în final?
E ură in loc de iubire, acum.
Am uitat deja, mi-am șters memoria!
 
Ți-am dat anii mei,
Ți-am oferit iubirea în calea ta,
Imi doresc să-ți fi crezut cuvintele,
Poate că voi iubi din nou...
 
Haide, rupe fotografiile,
Haide, arde toate scrisorile,
Nu trebuie să mai fie nicio amintire de la tine!
 
Ai făcut destul, ai făcut,
S-a sfârșit totul, s-a terminat,
Nu mai suport, sunt epuizat.
 
Am fost mereu cel înșelat,
Am fost mereu cel rănit,
Pentru regrete e târziu,
Cel ce zâmbește ultimul sunt eu, iarăși!
 
Haide, rupe fotografiile,
Haide, arde toate scrisorile,
Nu trebuie să mai fie nicio amintire de la tine!
 

Noul An

Îngerașii au îndepărtat întunericul în dimineața aceasta,
Zorii de zi au fost doar un vis încântător, zorii au fost doar un vis încântător,
A fost plăcut să mă trezesc la realitate,
(Foarte plăcut, cu adevărat plăcut).
 
Lumină, lumină, lumină, mai multă lumină,
Speranță, speranță, speranță, mai multă speranță.
Nou An, înnoiește-ne, încă o dată înnoiește-ne,
Al speranțelor noastre, ah, unic mesager!
 
Suntem cei mai tineri,
Suntem cei mai deschiși,
Suntem cei mai pregătiți
Pentru promisiunile de fericire!
 
Lumină, lumină, lumină, mai multă lumină,
Speranță, speranță, speranță, mai multă speranță.
Nou An, înnoiește-ne, încă o dată înnoiește-ne,
Al speranțelor noastre, ah, unic mesager!
 
Suntem cei mai îndrăgostiți,
Suntem pacea,
Suntem viitorul,
Te așteptăm și pe tine!
 

Am lăsat trandafiri în calea ta

Pot vedea în ochii tăi,
Mă iubești!
Ochii tăi o spun,
Vrei și tu.
Vei fi a mea până la urmă,
Hai, te rog, nu face nazuri / mofturi!
Pace, iubire vei găsi in mine,
Nu renunta!
Nu mă plictisi, nu mă obosi,
Destul, nu mă enerva!
Vino în brațele mele,
Am lăsat trandafiri în calea ta,
Vino și acceptă să fim (noi) zi și noapte,
Vino și acceptă să fim stelele nopții,
Să alergăm impreună către fericite zile de mâine,
Vino și vom fi fericiți,
Nopțile nu trec fără tine,
Visele nu sunt de-ajuns,
Iar în mine innebunește dragostea,
Răbdarea mea dispare...
 

Nimeni nu se aseamănă cu tine

Nimeni nu se aseamănă cu tine,
Lasă-mă să iți admir atitudinea,
Văd că e trecător ceea ce cade sub privirea ta,
Cere-mi și voi sacrifica.
 
Pentru a câștiga bunăvoința ta,
Spune-mi ce voi ruina,
Văd că e trecător ceea ce cade sub privirea ta,
Cere-mi și voi sacrifica.
 

Al meu fidel preaiubit

M-am așteptat ca mulți oameni să fie prieteni adevărați,
M-am așteptat ca mulți oameni să fie prieteni adevărați,
Al meu fidel preaiubit / scump e pământul negru,
Am hoinărit in imprejurimi fărp capăt, am obosit in zadar,
Al meu fidel preaiubit e pământul negru.
 
M-am dedicat celor atât de frumoși,
Nu am găsit nici loialitate, n-am găsit niciun rost,
Am avut tot ce mi-am dorit din pământ,
Al meu fidel preaiubit e pământul negru.
 
A dat oi, a dat miei, a dat lapte,
A dat hrană, a dat pâine, a dat carne,
Când nu ai scobit/săpat pământul, a dat puțin,
Al meu fidel preaiubit e pământul negru.
 
L-am despicat cu un târnăcop,
I-am sfâșiat fața cu mâinile, cu unghiile,
El din nou m-a primit cu trandafiri,
Al meu fidel preaiubit e pământul negru.
 
Precum l-am torturat, așa a continuat să-mi zâmbească,
Nu e nicio minciună in asta, toata lumea a văzut,
I-am dat o sămânță, mi-a dat patru cîmpuri in schimb,
Al meu fidel preaiubit e pământul negru.
 
Dacă privesc spre cer, pot respira,
Dacă privesc spre pământ, am rugăciunile altora,
Unde voi sta dacă il părăsesc?
Al meu fidel preaiubit e pământul negru.
 
Dacă ai o dorință, cere-o la Dumnezeu prin rugăciune,
Nu pleca de pe pământ ca să ți-o implinești,
Generozitatea e dată pământului de către Dumnezeu,
Al meu fidel preaiubit e pământul negru.
 
Dacă ești in cautarea adevarului, uite aici un loc clar,
Dumnezeu e aproape de oameni și oamenii sunt aproape de El,
Comoara secreta a lui Dumnezeu e in pământ,
Al meu fidel preaiubit e pământul negru.
 
Pământul repară toate greșelile pe care le avem,
Imi vindecă rănile ca un leac,
Mă așteaptă cu brațele deschise,
Al meu fidel preaiubit e pământul negru.
 
Cel ce invață vreodată acest secret
Va lăsa in urma lui o minune nepieritoare pentru lume,
Va veni o zi când (pământul) ne va îmbrățișa adânc...
Al meu fidel preaiubit e pământul negru.
 

Despărțirea e grea

Despărțirea-i grea,
E o durere insuportabilă, iubita mea,
Nopțile singuratice ale ținuturilor îndepărtate,
Asta e soarta mea aspră.
 
Uffff, uffff,
Dacă nu erau amintirile iubirii tale,
Uffff, uffff,
Nu aș fi stat aici, crede-mă!
 
Singurătatea e grea,
Nu e suportată de toată lumea, iubita mea,
Nopțile singuratice ale ținuturilor îndepărtate,
Lipsindu-mi căldura trupului tău, preaiubita mea.
 
Fiecare adio e o cruzime,
Agonia/angoasa mă ucide,
Știe obligația,
Inima se înalță cu ea,
Spune c-ar trebui să părăsesc locul acesta,
Inainte de a se usca.
Inima nu poate face asta,
Nu-si poate permite!
 
Iubirea vrea să atingă, trandafirul meu,
Vrea să fie iubită, dezmierdată,
Iubirea vrea să fie lângă cel preaiubit,
Uneori e pe vârful limbii,
Vrând să picure de pe buze in inimă,
Preaiubita mea, sună-mă din când în când, lasă-mă să-ți aud vocea,
Altfel, despărțirea asta va fi complet insuportabilă.
 

Nu mă înțelege

Iubește-mă, iubește și nu înțelege...
Atinge, simte, te rog nu întreba...
Nu mă judeca!
Nu o face, nu încerca să mă schimbi!
Ah, nu renunța!
Dorește, iubește, mângâie-mă, nu mă întrista,
te rog nu mă întrista...
 
Niciodată să nu încerci să mă ții așa.
Ce dacă tu imi semeni mie și eu iti semăn tie?
Cum poate rezista iubirea unei asemenea despărțiri?
Amintește-ți de ce mă iubești, te rog!
Cum făceam dragoste in primele zile când ne iubeam!
 
Iubirea vrea tact, draga mea, nu fi dură!
Iubește-mă așa, nu mă schimba, nu contează, nu ințelege...
Asta nu-i o luptă pentru putere, las-o baltă!
Niciodată nu are un câștigător, asta-i dragostea, nu uita!
 
Asta-i dragostea, dragoste va fi,
Dacă o lași, va trăi!
 

Aș fi belea pe capul tău

Munte, deal, pământ miros iubirea,
Stați deoparte, prieteni, draga mea vine.
În felul ăsta, această sfială merită o viață,
Cochetăria ei mă înnebunește.
 
Nu m-am plictisit, nu am renunțat,
Te urmăresc iar, n-am obosit.
N-am putut rezista, trandafirul meu, foamea mea de tine nu m-a părăsit,
Ți-am încredințat viața mea, dar din nou nu am fost in largul meu cu tine.
 
O dată la stânga, o dată la dreapta, „hop!” voi dansa,
Aș fi un sclav și un servitor pentru tine,
Sunt lipit, sunt nebun după tine,
Aș fi belea /problemă pe capul tău.
 
Am fost comod, ceva mi se întâmplă,
M-am îmbătat, corpul îmi tremură,
În felul ăsta, această sfială merită o viață,
Cochetăria ei mă înnebunește.
 

Make Love With Me

Versions: #2
Take of your clothes by the fever (1*)
 
Hotter than the fire.
 
(The) moon/moan(2*) is in the room now
 
Moon/moan(2*) is in the bed
 
Moon/moan(2*) when i'm in you, you look more naked
 
Give yourself over to me
 
How possibly can grow(in ecstasy) your body/flesh3* this night
 
You are not yourself anymore, i am absent too
 
Talk to me (sexually dirty talk)
 
I want to be shamed by your words
 
Make love with me, fight/struggle(4/5*)
 
Let's mix with one another
 
Dont set a dot to this night
 
There is no stop, no station
 
This is the last night, death is near
 
Talk to me, make love with me
 
Don't draw a line, be without prohibition
 
Make love with, fight/struggle with me
 
Like a snake cold and agile
 
Like a lie seductive and startling/frightening, you should be
 
You are not yourself anymore, i am absent too
 
Make love with me, talk to me
 
Only burning love(6*) and the night
 
The death is only on step away
 

Send

Versions: #4
I saw looking once that what was it
With lots, a lot tribulation
Collectively comes
That swimming in happiness before my eyes
 
Then wasn't it a promise
You were to laugh at my face
What a shame, you tripped me up again
 
Ah, ah, ah, ah, ah
By keeping my feelings bottled up, I will finally take fire
Ah, ah, ah, ah, aha
As time goes, I will go off the rails
 
Send it, send it, my fate, send it
Send the pain to me
At some point so
As though I'm the father of suffering
 
Hit me, do not mention it, hit me
Hit the one having fallen as well
At some point
As if I have the patience of a saint4
 
Send it, send it, my fate, send it
Send the pain to me
At some point
As though I'm the father of suffering
 
Hit me, do not mention it, hit me
Hit the one having fallen as well
At some point
As if I have the patience of a saint
 
Ultimately, I am a human with feelings
Grab my hands, my hope is on the brink of the abyss
Ah, ah, ah, ah, ah, ah keeping my feelings bottled up, I will finally take fire
Ah, ah, ah, ah, ah, ah, as time goes, I will go off the rails
 
Oh my roasted mournful heart
Could not ever see daylight
It is a toy in the fate's hand sadly
It could not ever catch the felicity(happiness)
 

Uneori

Îmi evit prietenii,
zilele astea am fost îngândurat / trist.
 
Nu am inimă / curaj s-o fac, nu plâng,
Nu port negru, va trece și asta, nu mă supăr pe speranță.
Suntem oameni, uneori, ne putem pierde controlul.
Când mintea își revine, se întoarce către iubire iarăși.
 
Uneori și eu mă supăr pe destin,
Apoi spun lucruri pe care nu le pot face.
Uneori, in mod voit, fac iubirea să sufere,
Sunt înfrânt de mine însumi și accept.
 
Îmi evit prietenii,
zilele astea am fost îngândurat / trist.
Sufletul meu e melancolic acum,
Cântece pline de tristețe și murmur.
 
Sunt o picătură în ocean precum nisipul în dună,
Nu uita că această inimă îți va reveni,
Suntem oameni, uneori, ne putem pierde controlul.
Când mintea își revine, se întoarce către iubire iarăși.
 

Măcar de-ai ști

Era noapte,
înainte de luna plină,
abia puteam respira,
privindu-te.
 
Oh, iubirea e cea mai dulce durere lăuntrică,
Oh, și răspunsul la toate e chiar acolo în ochii tăi.
 
Cred c-aș putea muri la noapte
Și știu că n-ar trebui să trăiesc din nou,
Și să fac dragoste ore în șir până trupurile ni se unesc
Și pielea ta e pielea mea.
De-aș putea lua soarele și luna
și să fac ziua de mâine să aștepte,
Dacă măcar aș, dacă măcar aș ști calea.
 
Dacă aș putea vorbi,
să eliberez furtuna asta tăcută
și să te las să-mi vezi inima
deschisă și caldă.
 
Oh, poate atunci mi-ai alina durerea,
Oh, poate dorul acesta din sufletul meu te va face să vrei să rămâi.
 
Cred c-aș putea muri la noapte
Și știu că n-ar trebui să trăiesc din nou,
Și să fac dragoste ore în șir până trupurile ni se unesc
Și pielea ta e pielea mea.
De-aș putea lua soarele și luna
și să fac ziua de mâine să aștepte,
Dacă măcar aș, dacă măcar aș ști calea.
 
Dacă aș putea să iau
stelele și să-ți scriu numele,
dacă aș putea să opresc focul acesta
și să fac să plouă,
Oh, aș fi liber să te iubesc,
Oh, măcar de ai fi fost a mea,
măcar de-ai fi știut...
 

Libertatea e în noi

Visele mele sunt într-o mână,
Speranțele în cealaltă,
Le-am căutat ani de zile,
 
Avea ecou de departe,
Vocea venea dinspre orizont,
Nu puteam da de urma ei, totuși,
Disperat.
 
Am intrebat vântul, stelele,
Mi-au spus: „Nu te obosi degeaba, nu fi dezamăgit”,
Mi-au spus: „E deja mereu cu tine”.
 
Câte interdicții, câte piedici,
N-am renunțat, câte drumuri am parcurs, n-am găsit,
Nu puteam da de urma ei,
Disperat.
 
Am intrebat vântul, stelele,
Mi-au spus: „Nu te obosi degeaba, nu fi dezamăgit”,
Mi-au spus: „E deja mereu cu tine”.
 
Am întrebat păsările, ploaia,
Libertatea e înlăuntrul tău, în inima ta,
N-o căuta în depărtatea, mi-au spus.
 

Hop hop

Hop, hop, încetează cu vorba goală,
Incetează să vorbești întruna și să mă enervezi,
Haide, încet-încet acceptă,
Haide, haide!
 
Mereu aceeași poveste,
Același loc, aceiași oameni, dar nu un final fericit,
Mereu promisiuni nesigur făcute,
Toate sunt la fel
 
De parcă e scris „proști”
Pe frunțile noastre
Ne privesc în ochi
Și ne întind curse.
 
Hop, hop, încetează cu vorba goală,
Incetează să vorbești întruna și să mă enervezi,
Haide, încet-încet acceptă,
Haide, nu-mi pune răbdarea la încercare!
 
Hop, hop, străpungându-ne inimile,
Ne-ai vândut vorbele pentru un creion,
Suntem uniți cu toții,
Ai crezut că eram toți pentru unul și unul pentru toți.
 
Iți rostești minciunile amăgitoare,
Vino și vorbeste la spatele meu,
Nu sunt păcălit de trucurile astea demodate,
Pășește cu grijă.
 
Haide, credeai că eram împreună,
Privește, ai uitat,
Ești extrem de comod,
Ce viață luxoasă.
 
Trebuie să fie o situație „care pe care”,
Trebuie schimbat episodul acesta nebunesc,
 
S-a întors lumea cu susul în jos?
Sau sunt eu amețit?
Dumnezeu a creat oamenii ca să devină sclavi,
Balanța e înșelătoare.
 
Dacă dai o mână (de ajutor), îți pierzi brațul,
Trebuie să fii isteț în ziele astea,
Să nu fii o slugă
Și să provoci pe toată lumea.
 
Nu crede fiecare drum trasat,
Tot ce se spune, tot ce se povesteste, nu te deranja să-mi spui
Ține-te bine de calea dreaptă
Urmărește diavolul și nu-i pierde urma,
Nu amesteca inima cu brațul / sentimentul cu fapta.
 
Avem dreptate să ne intrebăm de soarta noastră, haide,
Vino, să rezistăm,
Să fim rebeli, haide,
Haide, cu toții, impreună!
 

Rană deschisă

Nu atinge, nu-mi atinge rănile deschise,
Nu pune sare pe rana mea,
Ne supărăm unul pe altul atunci,
Asta am devenit noi?
 
Să ne privim unul pe altul, să nu vorbim,
Să luam calea de la inimă la inimă,
Gusturile noastre să nu se indrepte spre căi pustii,
Să facem dragoste, să nu facem război.
 
Nu e corect, nici pentru tine, nici pentru mine,
Vino, să schimbăm calea noastră către granițele iubirii,
Precum flăcările risipindu-se în fân, o singură scânteie e destul.
Dacă ne aprindem, e prea târziu, suntem cenușă mocnită.
 
Jocurile astea ne seacă de viață, sunt noduri de nedezlegat,
Acei ce cred ca e necinstit si corect,
Crede-mă, (e clar ca mierea*), aceia greșesc evident.
Să ne întoarcem, dragă, inainte de a fi prea târziu,
Acesta e un bine nesfârșit.
Dacă vom cădea, crede-mă, suferim.
 
Să nu ințelegi că va fi o victorie în final,
Să nu înțelegi că e in avantajul tău,
Nu e dreptate sau nedreptate în asta,
Focul arde oriunde cade.
 

Sărut, sărut

Braț la braț cu alt bărbat,
Mă innebunește,
Făcând baloane cu guma de mestecat,
Spărgându-le cu obraznicie.
 
Noi nu am fost crescuți așa,
Suntem luați de proști în fața tuturor,
Noi obiceiuri devin vechi acum, oh,
Băieți, suntem terminați!
 
x2
Poate de aceea sunt dependent de tine,
Pentru că nu ți-aș face față.
Poate un bărbat să suporte mai mult, alintato,
Se schimbă lumea.
 
Braț la braț cu alt bărbat,
Mă innebunește,
Făcând baloane cu guma de mestecat,
Spărgându-le cu obraznicie.
 
Noi nu am fost crescuți așa,
Suntem luați de proști în fața tuturor,
Noi obiceiuri devin vechi acum, oh,
Băieți, suntem terminați!
 
x2
Poate de aceea sunt dependent de tine,
Pentru că nu ți-aș face față.
Poate un bărbat să suporte mai mult, alintato,
Se schimbă lumea.
 
x2
Tu, cochetă, tu, vampă / femeie fatală,
Tu, haimana cu vorbă dulce,
Soarta mea, pacostea mea mare,
Dacă te prind o să te sărut, sărut!
 
Sunt la mila ta, femeie sexy,
Sunt intr-un hal, duceață!
Sunt sub vraja ta, dulecață /miere,
Aman!
 
x4
Poate de aceea sunt dependent de tine,
Pentru că nu ți-aș face față.
Poate un bărbat să suporte mai mult, alintato,
Se schimbă lumea...
 

Nimeni nu-i fără vină

Nimeni nu e fără vină, iubește-mă cu vina mea,
 
Nicio tristețe nu e fără leac, dă-mi leacul,
 
M-am pierdut, te rog, găsește-mă!
 
Nu am putere, vino și ia-mă!
 
Nu pot striga, ascultă-mă!
 
În numele îndrăgostiților, te rog, iubește-mă!
 
Acest strigăt, acest dor, această iubire mă ucid,
 
Accept, dacă mă iubești de la distanță, iubește-mă!
 
Niciunul nu poate trăi fără speranță, dacă e posibil să nu iubești?
 
Sufletul ești tu, vino și vezi, il mai am?
 
Cuvintele mele sunt reproș, e în inimă sau în vorbă?
 
Te rog, înțelege, inima aceea e în mâinile tale?
 
Nu pot striga, ascultă-mă!
 
În numele îndrăgostiților, te rog, iubește-mă!
 

Sunt pe un drum lung, îngust

Sunt pe un drum lung, îngust,
Merg zi și noapte,
Nu mai știu de mine,
Merg zi și noapte,
De când am venit pe lumea asta.
 
Merg chiar de la început,
Într-un caravanserai cu doar două uși,
Merg și și noapte,
Când contemplu / meditez,
Totul pare departe, când e privit,
Drumul pare lung cât un minut,
Merg zi și noapte.
 
Veysel e confundat în țara asta,
Uneori plângând, alteori râzând,
Pe drumul ce duce la destinația mea,
Merg zi și noapte...
 

Zâmbește-i destinului

Merită oare?
Nu te certa cu visele tale, fără folos,
Crede-mă, nu va scăpa cu asta,
Lasă-l să plece, nu te supăra...
Viața e a celor ce iubesc, nu uita asta,
Zâmbește-i destinului!
 
x2
Arde toate fotografiile,
Tot ce-i aparține,
Păstrează speranțe în suflet, în noaptea asta,
Până dimineață, uită-l pe cel fără inimă!
 
Destinul v-a adus împreună,
Destinul v-a despărțit,
El n-a crezut in iubire.
Șterge-ți lacrimile,
Nu mai plânge niciodată,
S-a jucat cu inima ta.
Viața are grijă de cei care iubesc,
Nu-i aruncă în flăcări.
Trandafirul meu, (viața) nu te-ar sacrifica!
 
x3
Arde toate fotografiile,
Tot ce-i aparține,
Păstrează speranțe în suflet, în noaptea asta,
Până dimineață, uită-l pe cel fără inimă!
 

Întreabă-le

Preaiubito, nu vreau jurământ, nu accept un jurământ,
Căci jurămintele nu-s ținute,
Promit, dacă e despre mine,
Promisiunea ta e în siguranță,
Dar nu poate fi ținută.
Întreabă ploaia, intreabă deșertul, intreabă munții,
Nu mă intreba doar pe mine.
Întreabă-le, intreabă-le, intreabă-le, intreabă-le, ooof!
Preaiubito, nu rata nimic,
De ce ții privirea în pământ/ în jos?
Pedeapsa asta nu poate fi suportată,
Întelege că mâinile mi-s reci,
Nu mă învinovăți, nu ți se potrivește!
 
Întreabă ploaia, intreabă deșertul, intreabă munții,
Nu mă intreba doar pe mine.
Întreabă-le, intreabă-le, intreabă-le, intreabă-le, ooof!
Spune „dragul meu”, spune ”e în regulă”,
Spune ”dacă tu vrei, se va sfârși”
Nu accepta să am dreptate, nu avea incredere niciodată,
Dacă sunt nedrept, nu ierta,
Nu accepta să am dreptate, nu ierta niciodată,
Dacă ești nedreaptă, oprește-te, nu fi nedreaptă,
Întreabă ploaia, întreabă deșertul...
 

Oriunde ești

Cu orice vederi (poștale) am trimis,
Am pus lângă ele fotografii.
Multe luni de septembrie au trecut, n-am primit răspuns,
Dar aștept...deși nu scrii.
Bine, atunci să fie așa,
Lasă-mi inima să fie zdrobită.
 
Valurile, mările, toate îți trimit salutări,
Sărut-o, au zis, pe obraz, o dată, și din partea noastră.
Oriunde ești, dar oriunde ești,
Cu oricine ești, oriunde ești.
 
Am ascultat cântecul acela la radio, din nou, astăzi,
Tocmai plecam de acasă, mam simțit ciudat,
Dar aștept...deși nu vii,
Bine, atunci să fie așa,
Lasă-mi inima să fie zdrobită.
 
Copiii, pescarul, pescărușii îți trimit salutările lor,
Sărută, au zis, ochii ei, o dată, și din partea noastră.
Oriunde ești, dar oriunde ești,
Cu oricine ești, oriunde ești...
 

Dacă nu erau cântecele astea

Am bani puțini, dar chiar și ăștia se termină,
Ieri aveam loc de muncă, azi nu,
Am avut o iubită, dar a plecat,
Unde e norocul?
Nu sunt banii,
Nici puterile, nici locul de muncă,
Nici iubita,
Nu e, fiule, nu e, nu e, nu e...
 
Dacă nu erau cântecele astea,
Dacă telefonul era tăcut,
Dacă prietenii nu mă sunau...
Ce aș face în timpul ăsta?
N-aș putea trăi nici un minut în felul ăsta.
 
Sunt distrus,
Sufletul mi-e înnorat,
Lumea nu e pentru mine,
Destul cu suferința!
Sunt un om sensibil și mă prăbușesc,
În sufletul meu e tristețe,
Toate vin una câte una, of!
 

Plecată de-a binelea

Renunță, nu pleca, inima mea,
Renunță, nu aștepta,
Nimeni nu-ți aude vocea,
Nu-ți reproșa in zadar,
Așa cum ea a uitat, așa vei uita și tu.
 
De câte ori am încercat să te șterg,
Ești o urmă care nu se șterge,
Ce folos...
De câte ori am pierit în acele nopți fără somn...
M-am consolat cu amintiri în toți anii ăștia.
 
Mereu în patul meu, încă păstrez fiecare cuvânt dureros,
Nu, n-am putut să le smulg și să le arunc la o parte,
Nu, nu le-am putut arde.
De când a plecat, am lăsat acea scrisoare.
 
N-a intrebat nicicând de mine, nu m-a căutat,
Neloială, m-a păcălit,
Timpul s-a oprit aici,
Ah, nu s-a intors, m-a uitat.
 
Într-o dimineață te-ai indepărtat de mine și ai plecat de aici,
O scrisoare tristă lăsată ca suvenir,
Ultima mea amintire despre tine...
 

Totul e pieritor

Te rog, nu face asta, nu face,
Nu mă lăsa neconsolat, nu distruge totul,
Cărările asteasunt cețoase, nu te întoarce de la mine,
Iubirea nu se sfârșește așa, nu ne face asta.
 
Care e problema cu tine însăți, neliniștita mea?
Lasă-ți inima în pace, e îndrăgostită,
Doar respiră, doar vezi, doar ascultă ce-ți spune,
Doar ascultă strigătul din mine, această tânguire.
 
Bine, voi pleca atunci, care e problema cu plecarea, oricum?
Și dacă tot nu înțelegi, atunci tu ar trebui să pleci.
Să trăiești înseamnă să fii singur, oricum,
De aceea sufăr, totul e pieritor.
 
Care e problema cu tine însăți, neliniștita mea?
Lasă-ți inima în pace, e îndrăgostită,
Doar respiră, doar vezi, doar ascultă ce-ți spune,
Doar ascultă strigătul din mine, această tânguire.
 
Atâția au venit pe lume și au pierit,
Fie au ales să dispară sau au insistat să rămână,,
Fie s-au învârtit în lumină
Sau s-au pierdut în plăcerile false ale vieții.
 
Care e problema cu tine însăți, neliniștita mea?
Lasă-ți inima în pace, e îndrăgostită,
Doar respiră, doar vezi, doar ascultă ce-ți spune,
Doar ascultă strigătul din mine, această tânguire.
 

Nici un leac pentru inima mea spartă în sute de bucăți

Nu-i leac pentru inima mea spartă în sute de bucăți,
Știu, o vindecare nu va fi găsită pentru durerea mea,
Chiar dacă toți doctorii din lume ar căuta un remediu,
Știu, o vindecare nu va fi găsită pentru durerea mea.
 
Genele acelea precum săgețile au scopul să mă ucidă,
Acei ochi, probabil, imi vor intra în sânge,
Nu pot explica celei iubite starea mea,
Știu, o vindecare nu va fi găsită pentru durerea mea.
 

Bârfe

Nu-i nevoie de cuvinte,
Privește în ochii mei, citește adevărul,
Ascultă vocea din tine,
Întreabă-ți inima de mine.
 
Acele șanse, acele persoane nemiloase,
Ține-le departe de tine,
Eu înăuntru, în afară eu însumi și cuvintele mele sunt la fel, crede-mă
Fruntea mi-e senină, chipul mi-e sincer.
 
Bârfe, bârfe, defăimare nefondată,
Nu te supăra pentru toate.
 
Cât timp crezi minciunile astea,
Nu mă doborî, nu sacrifica omul acesta.
 
Bârfe, bârfe, sunt invidioși,
Oamenii care aruncă piatra spre cei buni sunt
Atoateștiutori, când calcă pe teritoriul nostru,
Ne prostesc.
 
Cei ce ne ard inimile fără milă,
Acum sau mai târziu își vor plăti datoriile,
Cei ce despart îndrăgostiții unul de altul,
Lasă-mi mâinile să fie la gâtul lor până la judecata de apoi.
 
Cu bună știință, cât timp mă ocup de păcatele mele,
Nu mă blama, nu mă supăra
Sau săgeata va zbura din arc,
Ți-am spus.
 

Borcan cu miere

Ce frumoasă ești, de unde e frumusețea ta?
Oficial mi-am pierdut mințile, cineva să mă oprească.
Ce frumoasă ești, de unde e frumusețea ta?
Oficial mi-am pierdut mințile, cineva să mă oprească.
 
Borcan cu miere binecuvântat, măcar dacă ne-am putea afunda în el.
Să renunți e imposibil, iar dacă unul o face, să fie de piatră.
Am intenția să pătrund în grădina sufletului tău,
Să-i gust roadele, să știi asta!
 
E atât de crunt, ce faptă e asta? Fată, destul!
Suntem oameni, unul dorește, ai puțină inimă,
Când ei dorm noaptea, spune-mi,
E o vină / un păcat să mă ghemuiesc/ cuibăresc cu tine?
 
Când treceai pe lângă mine,
Când ochii mei îi întâlneau pe ai tăi,
Când ard ca o surcea,
Fie să devină totul o binecuvântare/ noroc.
 
Borcan cu miere binecuvântat, măcar dacă ne-am putea afunda în el.
Să renunți e imposibil, iar dacă unul o face, să fie de piatră.
Am intenția să pătrund în grădina sufletului tău,
Să-i gust roadele, să știi asta!
 
E atât de crunt, ce faptă e asta? Fată, destul!
Suntem oameni, unul dorește, ai puțină inimă,
Când ei dorm noaptea, spune-mi,
E o vină / un păcat să mă ghemuiesc cu tine?
 

Iertați-ne, copii

Lume, potolește-te, nu te mai întoarce/ roti,
Nu veni impotriva rușinii noastre.
Cum poate cineva să trăiască cu această dizgrație,
E timpul să dăm crezare conștiinței noastre.
 
În mijlocul unui foc
Se află capătul unui butoi cu praf de pușcă.
Copii ale căror speranțe și vise curate
au fost furate.
 
Hai să punem capăt acestui drum, luați-mă de mână,
Hai să ne întoarcem, veniți, să ne întoarcem,
Când am devenit stăpânii acestor regiuni?
Cu ce drept am devenit impărați?
 
În mijlocul unui foc
Se află capătul unui butoi cu praf de pușcă.
Copii ale căror speranțe și vise curate
au fost furate.
 
De fapt, suntem la fel, cu toții avem aceeași inimă,
Respirația ne e la fel,
Unul seamănă cu altul când e convenabil,
Suntem la fel călători pe același drum.
 
În mijlocul unui foc
Se află capătul unui butoi cu praf de pușcă.
Copii ale căror speranțe și vise curate
au fost furate.
 
Copii, iertați-ne, vă rog,
Am crescut, dar nu ne-am putut schimba drumurile,
Spuneți-ne, învățati-ne din nou,
Spuneți-ne de ce am devenit atât de întinați / murdari și n-am putut rămâne puri?
 
În mijlocul unui foc
Se află capătul unui butoi cu praf de pușcă.
Copii ale căror speranțe și vise curate
au fost furate.
 

Pasiunea mea e doar respirație

Uită-te la mine, Doamne, uite unde mă aflu,
Am traversat deșertul căutându-mi iubirea,
Să nu crezi că sunt derutat, sunt cu prima mea promisiune,
Întreabă de mine, uite cum sunt.
 
Am ajuns la zăpadă, am străbătut munții,
Am trecut peste limita răbdării mele, de dor,
Am crezut că drumul se va sfârși la fiecare cotitură,
Fie vii tu la mine sau spune-mi să vin și atunci voi veni.
 
M-am cuibărit cu stelele, m-am șinut de lună,
Dorul mi-a ieșit prin respirație, apoi am sorbit,
Am fost tumult încă din ziua când m-am născut,
Dacă e timpul, spune-mi să pier și voi pieri.
 
Când toate râurile se revrsă-n mare,
De ce un trandafir e condamnat la oceane de spini?
O umbră se alungește și se scurtează,
Fie vii tu la mine sau spune-mi să vin și atunci voi veni.
 
Am ajuns la zăpadă, am străbătut munții,
Am trecut peste limita răbdării mele, de dor,
Am crezut că drumul se va sfârși la fiecare cotitură,
Fie vii tu la mine sau spune-mi să vin și atunci voi veni.
 
M-am cuibărit cu stelele, m-am șinut de lună,
Dorul mi-a ieșit prin respirație, apoi am sorbit,
Am fost tumult încă din ziua când m-am născut,
Dacă e timpul, spune-mi să pier și voi pieri.
 

Ești nemiloasă

Ai strâns totul și apoi ai plecat,
Ai spus că bărbatul e nerecunoscător, că se poate schimba,
Ești nemiloasă, atât de nemiloasă,
Și o mincinoasă, și neîndurătoare,
Cuvintele nu-mi ajung.
 
În timp ce asculți cântecul ăsta,
Poate în timp ce faci dragoste,
Eu sunt undeva
Și continui să te asupresc/ ocărăsc.
 
N-aș putea privi fotografiile,
N-aș putea arunca darurile la gunoi,
Ești dușmanul finalurilor fericite,
Nu e ușor să pleci,
Mereu e așa.
 
În inima mea, tu
ai deschis o rană,
m-ai dus
către locuri singuratice.
 
Ești precum
scrisorile pierdute, niciciodată desfăcute,
părăsesc jocul,
mi se alătură visele,
să se sfârșească odată suferința asta!
 

Așteaptă

Aripile îmi sunt doborâte de un coșmar,
otrava imi străbate sângele,
un donator e necesar pentru a înțelege.
 
Dincolo de toate astea, sunt obosit să aștept,
noaptea izbește în mine și pleacă,
fețe înfricoșate mă inconjoară ziua,
așteptările sunt eterne precum moartea.
 
Dacă vrei, putem face din maine ziua aceea (deosebită),
poți avea toți toți trandafirii sălbatici,
orice ți-ar face ochii fericiți,
așteaptă, așteaptă-mă, vin!
 
Așteaptă, așteaptă-mă, mă reîntorc la tine,
Voi lăsa soarele să ne învăluie încă o dată.
 
În liniștita grădină a paradisului,
am văzut copii voioși,
fețe ce reflectau florile multicolore,
totul strălucea sub ochii mei!
 
Așteaptă, așteaptă-mă, vin,
Râurile mele șiroiesc și izvorăsc printre munți.
 
Ai incredere, ești în siguranță cu mine,
vei vedea,
te voi iubi până la final,
așteaptă...
 

Fă dragoste cu mine

Dezbracă-te de hainele în flăcări,
să-ți rămână doar trupul gol,
mai încins decât focul.
Luna e în cameră acum,
luna e pe pat.
Când luna e asupra ta, pari mai dezgolită,
dăruiește-te mie.
Cum crește trupul tău în noapte,
nu mai ești tu însăți.
Haide, vorbește-mi,
nu te rușina de cuvintele mele,
fă dragoste cu mine, fă război cu mine,
să ne amestecăm unul cu celălalt.
Nu opri noaptea,
nu opri, fără oprire,
asta e ca ultima noapte, moartea e oprită.
Vorbește-mi, fă dragoste cu mine,
fii fără limite, fii fără interdicții,
fă dragoste cu mine, fă război cu mine,
rece și flexibilă ca un șarpe.
Trebuie să fii tentantă și înfricoșătoare ca o minciună,
nu mai ești tu însăți.
Și eu sunt pierdut,
fă dragoste cu mine, vorbește-mi,
doar iubire și noapte,
moartea e cu un pas mai departe.