Rezultatele căutării pagină 5

Shall I compare you to a summer day?

Shall I compare you to a summer day
You are more amorous and more temperate
Sturdy winds shake the darling sprouts of May
And summer lingers for such a short time
 
Sometimes it is too hot that the eyes of heaven blaze
And often his gold complexion diminishes
And every marvel sometimes declines
By chance or by the natural and untrimmed changing course
 
But your eternal summer shall not fade
Nor lose possession if the wonder that you own
Nor shall death vaunts rendering you wander in the shadows
When you grow in lines which are eternal as the time
 
So long as men can breathe and eyes can see,
So long this lingers and this brings you to life
 

All that glisters is not gold

All that glisters is not gold
You have often heard this saying
I am a man who has sold his life
But my outside is beheld:
Gilded tombs fold the worms
You had been as wise as bold,
Young in limbs, old in judgement,
Your answer had not been scrolled
You are spellbinding, your suit is cold
Cold, indeed, and labour lost
Then, farewell, heat, and welcome, frost!
 

Soneta 108

Ce-i rămas eu-n filă de-a mai pune
culoarea-mi spiritului ție destăinuită ea a fi ?
Ce-i rămas eu de-a mai spune , și ce-am eu de-a mai confesa,
Să poată-n cuvinte-a pune dragostea-mi ce ție-ți port
dar si splendoarea ta ?
 
Nicio vorbă, însă precum rugile divine-s înălțate
ȘI eu trebuie-n fiece zi pe tine-a te-nălța
Trecerea anilor mie importantă nefiindu-mi,
dragostea-ti a mea fiind si dragostea-mi a ta fiind
Încă de când cea dinta-ia oară numele-ți pe buze l-am rostit
 
Astfel și dragostea noastră făr de margini ea-n noua-i manta
N-are de-a anilor încercare și trecere-a suferi
Nici n-are ea a se-ofili
Ci mai degrabă-i ea de-a fi scrisă-n cărți
 
Regăsită-n filă cea iubire ea fiind
Atunci când vremea-i și timpu-i va trecut a-i fi
 

Sonnet 15: Noticing That All That Arises

Noticing that all that arises in this world
fully flowers for only a little while,
and that all around me is an immense stage
on which are revealed the hidden powers of fate,
and also that all, men just like a flowers,
grow and decline under the same sky,
in youth full of vigor, then bowed by the weight of years
and departing into bottomless oblivion,
while musing how everything vanishes,
your youth’s beauty appears to me in my imagination,
but even now Time conspires with Decay
to turn youth and daylight into senility and darkness.
But I wage war with Time, out of love for you,
And what he would rob, I will preserve for you.
 

Sonet 110 / CX

Vai, adevăru-i c-am vagabondat
Şi-am îmbrăcat veşmînt de arlechin,
Ce mi-a fost drag prea ieftin am schimbat:
Noua iubire în străvechi declin.
 
Aşa e, calea dreaptă am privit
Cu îndoială şi ciudat, dar, zău,
Sufletul meu, astfel, a-ntinerit –
Iubire bună a crescut din rău.
 
Ce-a fost s-a dus, am azi nemărginirea
Iar poftele în mine n-or mai creşte,
N-am să mai pun la încercări iubirea
Acelui zeu ce nu mă amăgeşte.
 
Al doilea rai mi-e sufletul iubit,
Primeşte-mă în el cu bun-venit.
 

Sonet 101/ CI

Muză hoinară, ce canon să-ţi dau
Cînd negi că-i adevăr întru splendoare?
Frumos şi adevăr alături stau
În dragoste. Acceptă, prin urmare.
 
Răspunde, Muză, nu-i aşa că spui:
„Vrei să vopseşti un adevăr? E-n van:
Nu pensula va da culoarea lui,
Iar binelui mai binele-i duşman”.
 
„Ce e frumos nu trebuie slăvit”?,
De-aceea taci? Dar ce-i frumos e-n tine,
Mai trainic decît dac-ar fi zidit.
În veac va fi slăvit cum se cuvine.
 
Te-nvăţ cum să-mplineşti menirea ta:
Ce e frumos, păstrează, nu schimba.