Hamza Yetik - Cennete Mektuplar versuri traducere

Scrisorile paradisului

Visele mele sunt sub avalanșă
Ochii mei mereu sunt sub pământ
Dar te-am vrut foarte mult
După te-au luat sub pământ
Îmi vine foarte greu să trăiesc
Încă nu pot să rezist în absența ta
Nu m-am obișnuit, nu m-am complicat pe drumurile dragostei
 
De acum genunchii mei nu mai țin, sunt epuizat și neputincios
Este greu să trăiesc, inima mea este acoperită de tăciuni aprinși în absența ta
 
Iubirea mea, ce mai faci este bine acolo unde ești
Au trecut trei ani fără tine, doar m-am concentrat
Dinții de perlă, obrajii tăi și ochii frumoși
Tu, de tot ce e al tău mi-e dor nebunește
 
Nu e nimic de schimbat, doar m-am concentrat
În suferința trasă de nebunul Hamza sa format o perioadă de acalmie*
Notițele pe care mi le-ai dat de ziua mea sunt încă în portofelul meu
În viață frânarea, autoturismul mereu moare la bord
 
Acum îmi scriu destinul împins
Fără să scriu mi-sa întors capul plata durerilor (aceasta)
Am purtat la nunta ta acea curea roșie
Dragostea noastră mare a învins destinul
 
Ai dreptate nu ți-ai dori să trăiești această situație
Îmi cer iertare iubirea mea acestea nu țin de mine
Dacă am să te uit într-o zi în acea zi să-mi iasă sufletul
Tu ești o parte din viața mea, ești prima și ultima mea dragoste
 
------
 
Încă nu te-am uitat, ai rămas pe banca din inima mea
Parcă mereu ești acolo, mereu ești lângă mine
Prima noastră privire, prima noastră îmbrățișare
 
Încă nu te-am uitat mâinile mele au rămas pe sicriu
Parcă o să ieși din el și o să mă îmbrățișezi
Ținându-mi mâinile vei avea un coșmar
 
------
 
Viața este întunecată, viața este mereu o teorie simplă
Viața este moarte sau trăire? îți oferă dificultăți?
Viața mea cred că este o înregistrare, care a rămas sub pământ
Viața trece cu dor sau inima ta este deșteaptă
 
Astăzi am rupt o margaretă și am crezut petalele
Încă mă iubești, ce fericit sunt că sunt sentimente în inima ta
Prea amar, cu tine era plina inima de gospodării
Mi-e dor, dacă aș face un roman nu m-aș mai oprii din scris
 
Eu sunt terminat, tu când te termini te umpli
Dacă nu ar fi această proporție înversă poate aș trăii și eu
Atunci când cad problemele, cu ochi strălucitori ești mereu lângă mine
Mereu când îți întind mâna te pierzi brusc
 
Mi-am vomitat plămâni!(m-am stricat la stomac) de acum sunt rănii
Prima dată când am murit am vomitat sânge, moștenire a bolii
Rănirea nu este o vină, am înțeles asta
Dumnezeu să-ți ierte păcatele
 
Îmi vine foarte greu să trăiesc
Încă nu pot să rezist în absența ta
Nu m-am obișnuit, nu m-am complicat pe drumurile dragostei
 
De acum genunchii mei nu mai țin, sunt epuizat și neputincios
Este greu să trăiesc, inima mea este acoperită de tăciuni aprinși în absența ta
 
------
 
Încă nu te-am uitat, ai rămas pe banca din inima mea
Parcă mereu ești acolo, mereu ești lângă mine
Prima noastră privire, prima noastră îmbrățișare
 
Încă nu te-am uitat mâinile mele au rămas pe sicriu
Parcă o să ieși din el și o să mă îmbrățișezi
Ținându-mi mâinile vei avea un coșmar
 
Ege Kökenli


Mai multe traduceri de versuri din acest artist: Hamza Yetik

Toate versurile în limba engleză de pe acest site pot fi utilizate numai în scopuri personale și educaționale.

Toate versurile sunt proprietatea și drepturile de autor ale proprietarilor sau proprietarilor respectivi.