Не те забравям

Не те забравям… Няма…Няма как…
Ти беше моето море… И ми се случи...
Дойде със оня стар вечерен влак,
в градчето ни на обич ненаучено…
 

Заля ме с поглед – чудо от лъчи,
и аз потръпвах – колко си красива…
По тебе гаснеха безкрайните звезди,
а вятърът бъбрив не щеше да заспива…
 

Бе август… Зноен, нежен и солен
от капки по какаовата кожа.
Прибоят беше нашият рефрен,
а лодката ни - островът възможен…
 

Как дишах те, омаяна в нощта,
по устните ти милвах синевата,
в косата ти отпивах от солта,
рисувах по брега ни имената…
 

Не те забравям – няма как,
ти беше моето море и ми се случи…
Не те забравям и те искам пак,
любов какво е – вече ме научи.
 

И ти блестеше, сякаш бе луна,
с мигли като нощни пеперуди,
усмивката ти – приливна вълна,
очите ти – неземни изумруди…
 

Дойде септември с пъстрия си цвят,
ти беше моето море и ми се случи…
Отидох си, но не забравям…Няма как…
Любов какво е… Вече ме научи!…
 

Не те забравям – няма как... /х3/
 

Не те забравям...
 

Făcând dragoste cu tine

Click to see the original lyrics (Italian)



Făcând dragoste cu tine
am totul a învăța.
Făcând dragoste cu tine
greș nu se poate da.
 

Cu tine am văzut totul
de când suntem împreună,
chiar și fluturele
care a fecundat o sămânță.
 

Și iedera pe moarte,
abandonată la pământ.
Cu tine am văzut vulturul
o căprioară urmărind.
 

Văzând toate acestea
muream de frică eu,
dar în violența ei
natura este dreaptă.
 

Și am văzut că rândunica
nu-și poate lăsa cuibul.
În noaptea asta, ca de obicei,
eu vin în patul tău.
 

Făcând dragoste cu tine
am totul a învăța.
Făcând dragoste cu tine
greș nu se poate da.
 

Și asta eu o știu,
dar când l-am privit
el n-a vorbit, el n-a vorbit,
și inima mi s-a oprit.
N-a vorbit, n-a vorbit,
și să mor mi-a venit.
 

Dacă el ar pleca,
aș muri de frică,
dar acea violență a sa
în fond, era natura lui.
 

Și văd că rândunica
nu poate părăsi cerul.
I-am zis: „Dragul meu,
mă iubești cu-adevărat?”
 

El n-a vorbit, el n-a vorbit,
și inima mi s-a oprit.
N-a vorbit, n-a vorbit,
murind mi s-a părut
că fac dragoste cu tine,
că fac dragoste cu tine,
că fac dragoste cu tine,
că fac dragoste cu tine.
 

Angelina

Parla di te, Angelina,
è tanto che non lo fai.
Ma dove vai, Angelina?
Fermati un po’,
ti ascolterò.
 

Racconta, se vuoi, i giorni ballati,
un pubblico strano dai volti sudati,
i sogni, i soldati, gli applausi distratti,
teatri vietati ai bravi ragazzi.
 

Il mondo è là, Angelina,
la gente va via.
Per molti sei bella,
per altri sei solo allegria.
 

Parla di te, Angelina,
ancora un po’
ti ascolterò.
 

Racconta, se vuoi, gli amori vissuti
girando le piazze dei posti perduti,
gli artisti da poco, i pasti saltati,
scoprire la vita coi soldi contati.
 

II mondo è là, Angelina,
la vita è un mestiere,
ti puoi preparare:
domani si cambia città.
 

Lui e lei

Lui e lei dissero ciao così
poi si lasciarono
nella città, nella città.
E lei non si voltò
perché lo vide andarsene
sopra quel tram.
 

Non si voltò e lui rivide lei,
che già correva incontro ad un altro
che l'accarezzò,
poi se ne andarono
E fu così
che un sogno finì.
 

Sopra quel tram
che non fermava mai,
così era finito già
un vecchio amor, un vecchio amor,
e poi non sa morir
perché lascia qualcosa che ritornerà.
 

Sopra quel tram
che non fermava mai,
così era finito già
un vecchio amor, un vecchio amor,
e poi non sa morir
perché lascia qualcosa che ritornerà.