Rezultatele căutării

Never leave me please

Versions:
Never leave me please
One will must forget
One can all forget
Already escape
Forgetting the time
Misunderstandings
And the time running
And must to knowing
Forget this hours
Often so killer
With bad brainteasers
Happiness inner
Never leave me please
Never leave me please
Never leave me please
Never leave me please
 
For you, I'll offer
Rain pearls of summer
Coming from countries
Where rain falls never
Dig ground so grittiness
Til after my death
Covering your body
Of gold and brightness
I'll create a realm
Where love will be king,
Where love will be rule
Where you'll be the queen
Never leave me please
Never leave me please
Never leave me please
Never leave me please
 
Never leave me please
For you I'll invent
Full words insane
That you'll understand
To you I'll talk
Of these secret swains
Who have seen twice
Flapping strong their wings
I'm going tell you
Story of this king,
Dead, cause unable
Meeting you one day
Never leave me please
Never leave me please
Never leave me please
Never leave me please
 
One has often see
Rebound the Fire
From ancient crater
That one thought older
There's apparently
Some burned grounds
Giving more cereal
Than better April
And when night coming
For a sky blazing
The red and the black
Are perfect wedding
Never leave me please
Never leave me please
Never leave me please
Never leave me please
 
Never leave me please
I'll cry no longer
Let do smooth talkers
I'll be hide here
To can watching you
Dancing and smiling
And to listening you
Singing and laughing
Let me becoming
Shade of your shade
Shade of your hand
Shade of your hound
Never leave me please
Never leave me please
Never leave me please
Never leave me please
 

Muribundul

Adio, Emile, am ţinut la tine
Adio, Emile, am ţinut la tine, ştii
Am cântat aceleaşi vinuri
am cântat aceleaşi fete
am cântat aceleaşi dureri
Adio, Emile, eu voi muri
E rău să mori primăvara, ştii
dar eu plec la florile din liniştea sufletului
fiincă am văzut că eşti bun ca pâinea caldă,
Ştiu că vei avea grijă de soţia mea
Aş vrea să râdem,
aş vrea să dansăm
aş vrea să ne-amuzăm ca doi nebuni
Aş vrea să râdem,
aş vrea să dansăm
Când mă vor pune în groapă...
 
Adio, Curé, am ţinut la tine
Adio, Curé, am ţinut la tine, ştii
nu eram de-aceeaşi parte
nu eram pe-acelaşi drum
dar căutam acelaşi port
adio, Curé, eu voi muri
e rău să mori primăvara, ştii
dar eu plec la florile din liniştea sufletului
fiindcă erai confidentul său
Știu că vei avea grijă de soția mea
Aş vrea să râdem,
aş vrea să dansăm
aş vrea să ne-amuzăm ca doi nebuni
Aş vrea să râdem,
aş vrea să dansăm
Când mă vor pune în groapă
 
Adio, Antoine, am ţinut la tine
Adio, Antoine, am ţinut la tine, ştii
Azi, mă duc să mor
în timp ce tu trăieşti bine
şi chiar mai tare ca cel plictisit
La revedere, Antoine, voi muri
E rău să mor primăvara, ştii
dar mă duc la florile din liniştea sufletului
fiindcă ştiu că erai amantul ei...
Știu că vei avea grijă de soția mea
Aş vrea să râdem,
aş vrea să dansăm
aş vrea să ne-amuzăm ca doi nebuni
Aş vrea să râdem,
aş vrea să dansăm
Când mă vor pune în groapă
 
Adio, femeia mea, te-am iubit
Adio, femeia mea, te-am iubit, ştii
dar ia trenul spre Bunul Dumnezeu
Iau trenul care-i înainte de al tău
Dar luăm cu toții trenul pe care îl putem
Adio, femeia mea, eu voi muri
E rău să mor în primăvară, știi
Dar mă duc la florile ochilor închişi ale femeii mele
Pentru că i-ai închis adesea
Știu că vei avea grijă de sufletul meu
Aş vrea să râdem,
aş vrea să dansăm
Vreau să mă distrez ca doi nebuni
Aş vrea să râdem,
aş vrea să dansăm
Când mă vor pune în groapă
 

Burghezii

Cu inima încălzită
şi ochii în bere
la Adrianne de Montalant cea grasă
cu amicul Jojo
şi amicul Pierre
mergeam să ne bem cei douăzeci de ani
Jojo pentru Voltaire
şi Pierre pentru Casanova
şi eu, care eram cel mai mândru
ei bine, eu beam pentru mine....
şi când pe la miezul nopţii, treceau notarii
ce se opreau la hotelul Trei Fazani
le arătam curul şi bunele noastre maniere
cântându-le
 
Burghezii sunt ca porcii
pe cât îmbătrânesc, pe-atâta se prostesc
Burghezii sunt ca porcii
pe cât îmbătrânesc, pe-atâta...
 
Cu inima încălzită
şi ochii în bere
la Adrianne de Montalant cea grasă
cu amicul Jojo
şi amicul Pierre
ne frigeam cei douăzeci de ani
Voltaire dansa ca un vicar
iar Casanova nu îndrăznea
şi eu care rămâneam cel mai mândru
eram la fel de beat ca mine
şi când pe la miezul nopţii, treceau notarii
ce se opreau la hotelul Trei Fazani
le arătam curul şi bunele noastre maniere
cântându-le
 
Burghezii sunt ca porcii
pe cât îmbătrânesc, pe-atâta se prostesc
Burghezii sunt ca porcii
pe cât îmbătrânesc, pe-atâta...
 
Cu inima odihnind
şi ochii în pământ
La barul hotelului 'Trei fazani'
Cu maestrul Jojo
Și cu maestrul Pierre
Între notari ne petrecem timpul
Jojo vorbește despre Voltaire
Și Pierre despre Casanova
Și eu, care am rămas cel mai mândru
Eu încă vorbesc despre mine
Și când pleacă la miezul nopții domnul comisar
În fiecare noapte la Montalant
Tinerii 'piaptănă-cur' ne arată dosul
cântând-ne
 
Burghezii sunt ca porcii
pe cât îmbătrânesc, pe-atâta se prostesc
Spune-le, domnul comisar
Burghezii
pe cât îmbătrânesc pe-atâta...
 

Flamandele

Flamandele dansează fără să râdă
fără nimic de zis duminicilor ce răsună
Flamandele dansează fără să zică o vorbă
Flamandele, care n-au cauză
Dacă dansează, e fiindcă au 20 de ani
Și că la douăzeci trebuie să te logodezi
Te logodeşti ca să te poţi căsătorii
şi te căsătoreşti ca să ai copii
fiindcă aşa au zis părinţii lor,
dascălul şi eminenţa sa
Arhiepiscopul de la mânăstire
şi de aceea, ei bine, de-asta dansează
Flamandele
Flamandele
Fla-fla-flamandele
 
Flamandele dansează fără să se rătăcească
fără să se rătăcească duminicile ce răsună
Flamandele dansează fără să se rătăcească
Flamandele nu sunt rătăcitoare
Dancă dansează, e fiindcă au 30 de ani
şi la 30 de ani e bine să arăţi
că totul e bine, creşti copiii
şi hameiul şi grâul din luncă
Ele sunt mândria părinţilor lor
şi ale dascălului şi-ale eminenţei sale
şi ale arhiepiscopului de la mânăstire
şi de aceea, ei bine, de-asta dansează
Flamandele
Flamandele
Fla-fla-flamandele
 
Flamandele dansează fără a surâde
fără a surâde duminicilor cu răsunet
Flamandele dansează fără a surâde
Flamndele, astea nu-s surâzăoare
Dacă ele dansează, e fiindcă au 70 de ani
şi la 70 de ani e bine să arăţi
că totu-i bine, că ai nepoţi de crescut
şi hameiul şi grâul din luncă
Toate poartă negru ca părinţii lor
ca dascălul şi eminenţa sa
şi ale arhiepiscopului de la mânăstire
Ele moștenesc și de aceea dansează
Flamandele
Flamandele
Fla-fla-flamandele
 
Flamandele dansează fără să piardă
Fără a pierde duminicile
Flamandele dansează fără să piardă
Flamanda nu se pierd
Dacă dansează, este pentru că au 'n' ani
Și acei ani 'n' este bine să-i arăți
Că totul este bine, că avem întotdeauna picior bun
Și hamei bun și grâul bun în luncă
Ele merg să-și găsească părinții
Și dascălul și chiar și eminenţa sa
Arhiepiscopul care preducă la mănăstire
Și de aceea e ultima dată când dansează
Flamandă
Flamandă
Fla - Flaul - Flamanda.
 

Leul

Au trecut cinci zile, au fost cinci nopți
Dincolo de râul care bulbuceşte
Strigă, strigă leoaica
Au trecut cinci zile, au fost cinci nopți
Ce se întâmplă lângă râul care bulbuceşte
Răspunde leul leoaicei
 
Nu te du pe acolo, Gaston,
Chiar dacă ea îți spune
Că mama lui este bună.
Nu te du pe acolo, Gaston,
Chiar dacă îndrăznește să-ți spună
Că te iubește pe viață.
Nu te du pe acolo, Gaston,
Chiar dacă te imploră
Duceți-l în oraș
Va fi a ta, Manon,
Vei fi Des Grieux-ul tău
Veți fi doi proști
 
Au trecut zece zile, au fost zece nopți
Dincolo de râul care bulbuceşte
Strig-o, strig-o pe leoaică
Au trecut zece zile, au fost zece nopți
Ce se întâmplă lângă râul care bulbuceşte
Răspunde leul leoaicei
 
Nu te du pe acolo, Gaston,
Nu mai bate coada
Trebuie să fie nerăbdătoare
Să facă cineva care are timpul
Pe cel care este copleșit
Pune-l pe o listă de așteptare
Nu te du pe acolo, Gaston,
Un leu trebuie să fie o vacă
Spune-i că te grăbești
Aminteşte-ţi de Paulo
care ne-a spus mereu
'Prea mult, este prea mult'
 
Au trecut douăzeci de zile, au fost douăzeci de nopţi
Dincolo de râul care bulbuceşte
Strig-o, strig-o pe leoaică
Au trecut douăzeci de zile, au fost douăzeci de nopţi
Ce se întâmplă lângă râul care bulbuceşte
Răspunde leul leoaicei
 
Nu te du pe acolo, Gaston
Chiar dacă te avertizează
Ce altceva este în vedere
Unul care este tânăr, care este frumos
care dansează ca un zeu
care are o ţinută
Unul care are coama
care este foarte inteligent
Și care va face o avere
Unul care este generos
Unul care numai când dorește
Îi va oferi luna
 
A trecut o oră şi douăzeci de minute
dincolo de râul care bulbuceşte
Strig-o, strig-o pe leoaică
A trecut o oră şi douăzeci de minute
Ce se întâmplă lângă râul care bulbuceşte
Răspunde leul leoaicei
 
- Jacques ! Jacques !?
- Euh... da, da
- Jacques !
- Pe... pe mine mă strigi ?
- Jacques ! Jacques !?
- Da ? Dar sunt aici, da
- Jacques !? Jacques...
 

Este atâta azuriu

Mai adâncă e ceața ce-n zori porturile le-mpresoară
Decât aleanul ce inima de matelot o înfioară
Pe cer, adesea, decât o pasăre în zbor,
Ai să vezi plutind un nor
Pe brazde se sădesc mai multe semințe
Decât avem noi bucurii și biruințe
Sunt în lumea asta mai multe pâraie și sunt mai multe râuri
Decât țintirimuri
 
Dar este atâta azuriu
În ochii mândrei mele
Ș-atâta viață în aste două albăstrele
În părul ei auriu
Un strop de veșnicie
Pe buza ei atâta voioșie
 
Sunt mai multe lumini pe străzile orașelor
Decât tristeți în sufletele copilașilor
Sunt mai multe cântece pierdute în vânt
Decât ființe născute pe-acest pământ
Sunt mai multe vitralii și sunt mai multe clopotnițe
Decât voci care despre iubire să ne predice
Sunt mai multe canale ce străbat lumea-n lung și-n lat
Decât riduri pe al mamelor chip drag
 
Dar este atâta azuriu
În ochii mândrei mele
Ș-atâta viață în aste două albăstrele
În părul ei auriu
Un strop de veșnicie
Pe buza ei atâta voioșie
 

The Lion

It's been five days, it's been five nights
That, on the other side of the rapid river,
The lioness is calling
It's been five days, it's been five nights
That, on this side of the rapid river,
The lion answers the lioness
 
Don't go there Gaston
Even if she tells you
That her mother is friendly
Don't go there Gaston
Even if she dares to tell you
That she'll love you for life
Don't go there Gaston
Even if she begs you
To take her away to the city
She'll be your Manon¹
You'll be her Des Grieux¹
You'll be two idiots
 
It's been ten days, it's been ten nights
That, on the other side of the rapid river,
The lioness is calling
It's been ten days, it's been ten nights
That, on this side of the rapid river,
The lion answers the lioness
 
Don't go there Gaston
Stop wagging yourt ail
One has to make her lose her patience
Act as if you aren't in a hurry
As if you're busy
Put her on the waiting list
Don't go there Gaston
A lion has to be mean
Tell her that you're in a hurry
Remember Paulo
Who always told us
'Too much, it's too much'
 
It's been twenty days, it's been twenty nights
That, on the other side of the rapid river,
The lioness is calling
It's been twenty days, it's been twenty nights
That, on this side of the rapid river,
The lion answers the lioness
 
Don't go there Gaston
Even if she tells you
That there's another in view
One who is young, one who is beautiful
Who dances like a god
Who has composure
One who has a mane
Who is very smart
And who will make his fortune
One who is generous
One who, if she wants,
Will give her the moon
 
It's been an hour and twenty minutes
That, on the other side of the rapid river,
The lioness is calling
It's been an hour and twenty minutes
That, on this side of the rapid river,
The lion answers the lioness
 
- Jacques! Jacques!?
- Uh... yes, yes
- Jacques!
- Is it... is it me you're calling?
- Jacques! Jacques!?
- Yes? Yes, I'm here, yes
- Jacques!? Jacqes...
 

Getting old

To get old
To die while blushing
Depending the war he's doing
Owing to Germans
Because of British
 
To die honest shagger
Between one fat lady's boobs
Against one skinny lady's bones
In a low pit's end
 
To die of thrilling
To die of disolving himself
Of hunching himself
To die of unstitching
 
(chorus)
Or ending his race
The night of his 100 years
Blairing old man
Uplifted by some women
Pinned down under the Ursa Major
To spit his last tooth
Singing 'Amsterdam'
 
To die, this is nothing
To die, such a big deal !
But getting old... Oh ! getting old...
 
To die, to die laughing
It's possibly true
By the way, evidence is
They don't realy dare laugh anymore
 
To die fooling around
To cheer up the desert
To die against cancer
By referee's stop order
 
To die under the coat
So anonymous
So incognito
That a synonym is dying
 
(chorus)
 
To die covered by honor
And streaming money
Asphyxiated under flowers
To die as a monument
 
To die after a blond girl
Where nothing happen
Where time overtakes us
Where the bed falls in grave
 
To die insignificantly,
At a herbal tea's bottom
Between a medicine
And a fading fruit
 
(chorus)
 

big Jacques

Versions: #2
It's too easy to walk into churches
To dump all our filth
On the pastor, who in the gray light
Closes his eyes in order to forgive us.
 
Be quiet then, big Jacques
What do you know of the Good God
A canticle, a picture
You don't know any better
 
It's too easy when the wars are over
To go scream that it was the last
I envy you my bourgeois friend
Don't you see your cemeteries?
 
Be quiet then big Jacques
Let them cry
Let them laugh of joy
You who were never a soldier
 
It's too easy when love dies
When it split in two because we've bent it so
To go cry like men cry
As if love lasted forever
 
Be quiet then big Jacques
What do you know of love
Of blue eyes, wild hair
You know nothing of it
 
So tell yourself big Jacques
Tell yourself often
It's too easy,
It's too easy,
To pretend
 

At the Marquesas

Versions: #2
They talk about death as you talk about a fruit
They look at the sea as you look at a well
Women are lascivious under the dreaded sun
And if there's no winter, then it's not summer
The rain runs across, threshes one grain, then another
A few old white horses humming Gauguin
And because a lack of breeze, the weather gets quiet
At the Marquesas
 
Evening lights are going up and silence points
Going larger and larger, and the moon is drawing on.
And the sea is tearing itself apart, immeasurably broken
By rocks whith demented names.
And then, further, dogs, repentance songs
And a few double steps, and a few dance steps
And the night is submissive and the trade wind is breaking
At the Marquesas
 
Laughter is in the heart, the word is in the eyes
The heart is wanderer, the future goes at random
And coconut palms are passing by, writing love songs
That nearby sisters ignore to ignore
Some pirogues are going, others are coming
And my memories become what the old people make
with them. I tell you that whining isn't appropriate
At the Marquesas.
 

Zangra

Mă numesc Zangra şi sunt locotenent
la fortul Belonzio ce domină câmpia
de unde inamicul va veni şi mă va face erou.
Şi aşteptând acea zi, mă îngrijorez de atâtea ori
aşa că merg în oraş să văd fetele zâmbind
dar ele visează la iubire şi eu la caii mei.
 
Mă numesc Zangra şi sunt căpitan
la fortul Belonzio ce domină câmpia
de unde inamicul va veni şi mă va face erou.
Şi aşteptând acea zi, mă îngrijorez de atâtea ori
aşa că mă duc în oraş s-o văd pe tânăra Consuelo
dar ea vorbeşte de iubire şi eu despre caii mei.
 
Mă numesc Zangra, deocamdată comandant
la fortul Belonzio ce domină câmpia
de unde inamicul va veni şi mă va face erou.
Şi aşteptând acea zi, mă îngrijorez de atâtea ori
aşa că merg în oraş să beau cu Don Pedro
el bea pentru iubirile mele, şi eu pentru caii săi.
 
Mă numesc Zangra şi sunt bătrânul colonel
la fortul Belonzio ce domină câmpia
de unde inamicul va veni şi mă va face erou.
Şi aşteptând acea zi, mă îngrijorez de atâtea ori
aşa că merg în oraş să o văd pe văduva lui Pedro
eu vorbesc, în sfârşit, de dragoste şi ea despre caii mei.
 
Mă numesc Zangra, mai ieri bătrân general
am plecat din Belonzio care domină câmpia
şi inamicul a venit, dar n-am ajuns deloc erou...
 

Amsterdam (În portul Amsterdam)

În portul Amsterdam
Sunt marinari care cântă
Visele care îi bântuie.
Pe coasta Amsterdamului,
În portul Amsterdam,
Sunt marinari care dorm
Ca stindardele.
De-a lungul băncilor mohorâte,
În portul Amsterdam
Sunt marinari care mor,
Plini de bere și de drame
La primele luciri.
Dar în portul Amsterdam
Sunt marinari care se nasc
În căldura apăsătoare
A leneșelor oceane.
 
În portul Amsterdam
Sunt marinari care mănâncă
Pe fețe de masă prea albe.
Peștii suculenți
Vă arată dinții
Pentru a mănânca norocul,
Pentru a descâlci luna,
Pentru a lovi ...
Și asta simte codul.
Până în inima cartofilor prăjiți
Pe care mâinile mari îi invită
Să revină mai mulți,
Apoi se ridică râzând,
Într-un zgomot de furtună,
Închizându-și șlițurile
Și ieșind rotindu-se.
 
În portul Amsterdam
Sunt marinari care dansează
Frecându-și pântecele
Pe pântecele femeilor
Și se întorc și dansează
Ca soarele incendiat.
În sunetul împrăștiat
Al unui acordeon rânced
Ei își răsucesc gâtul
Pentru a se auzi mai bine râzând,
Până când, deodată,
Acordeonul expiră/ scoate aerul.
Apoi gestul grav,
Apoi privirea mândră
Le readuce ...
În plină lumină.
 
În portul Amsterdam
Sunt marinari care beau,
Care beau și beau din nou,
Și care mai beau,
Ei beau pentru sănătate,
Pentru femeile ușoare din Amsterdam,
Din Hamburg sau din altă parte.
În cele din urmă beau pentru doamnele
Care le dau trupul lor frumos,
Care le dau virtutea lor,
Pentru o monedă de aur
Și când au băut bine
Își ridică nasul spre cer
Își suflă nasul în stele,
Urinează așa cum eu plâng
Pe femeile infidele, 
În portul Amsterdam,
În portul Amsterdam.
 

The man from la Mancha

Listen to me,
wretched world, insufferable world.
This is enough, you've fallen too low.
You are too grey, you are too ugly.
Abominable world,
listen to me.
A knight is defying you.
I am Don Quixote indeed,
lord of la Mancha,
forever a servant of honour,
for I am honoured to be me,
Don Quixote the fearless,
and the wind of history sings inside me.
No matter history anyway,
as long as it leads to glory.
 
As for me, I am Sancho,
Sancho, Sancho, his valet, his son, his brother.
Sancho, his only amigo
His only follower, but forever faithful, and I'm proud of it.
 
Look at me,
ye dragons, sorcerers, witches
you reign is dying out henceforth.
Look at me
Virtue blazes in my banner.
Look at me
A knight challenges you.
I am Don Quixote indeed,
lord of la Mancha,
forever a servant of honour,
for I am honoured to be me,
Don Quixote the fearless,
and the wind of history sings inside me.
No matter history anyway,
as long as it leads to glory.
 
As for me, I am Sancho,
Sancho, Sancho, his valet, his son, his brother.
Sancho, his only amigo
His only follower, but forever faithful, and I'm proud of it.
 
Do whatever you want with my translations. I'm not rich enough to sue you anyway.

How come he does all these things?

How come he does all these things?
Why does he do that?
How come he sees the rose growing
there, where the rose will not grow?
Why does he always want to burn his life away?
Why am I so mellowed,
and what does he expect from me?
 
Why does he say he is History?
Why does he say that?
Why 'letter', why 'dulcinea',
and why does he want me to achieve glory?
Nothing is like anything he hopes for.
Why am I not angry,
and what does he expect from me?
 
Oh, I know, I know very well
that whatever he does, the world will not care.
Yet I know, I somehow know very well1
that I will care very much
 
Why dream about all these things he dreams about
and I don't understand?
Why his eyes and why his fever?
Why does he want me to be a queen?
Why does he give while others take from me?
Why has he opened up his arms,
and what does he expect from me?
 

• 1. lit. 'I know without knowing'

Do whatever you want with my translations. I'm not rich enough to sue you anyway.

An Animal

An animal but all the same,
I know men and I even know
That in the fire of extinguished lamplight
They all look like dogs,
That it would be you or your brother,
It's the same boredom in the same arms
You or your brother will take me,
But for love you will return.
 
Truly, why speak of love?
For Aldonza this is love,
And when dogs speak of love
They do not shout but they bark
An animal who burns, who bites,
An Aldonza for scoundrels
An animal who bites, who burns,
But who chooses its bodies.
 
Like the bird I am in a cage
I am more and more savage
However, perhaps I hope a little
I hope a little, I don't know what for
I warn you I burn, I bite
Like dogs, like scoundrels
I warn you I bite, I burn
And I choose my bodies.
 
I warn you I am Aldonza,
I warn you, too bad for you.
 
'I have loved the words and I have hated them, and I hope I have made them right.' -Markus Zusak, The Book Thief

Aldonza

I was born like a bitch on a rainy night.
I was born and my mother left, singing,
and I know nothing of her except the hatred I feel for her.
I should have been born dying.
And then of course there's my father. People often say
that girls keep their fathers deep inside their hearts,
but I never knew my father, for my father was many.
My father was a regiment.
I can't even say whether they were Andalusian or Prussian.
Did they die up north? Did they die down south?
I have no idea!
A Lady? And how does he think I could be a Lady?
I grew up like a bitch, from crossroad to crossroad.
I grew up too early, on the straw meant for the mules.
From soldier to soldier, from low-life to low-life,
I knew the benefits of love.
And I live like an animal, I do it like you would blow your nose,
and I live on, not knowing why, nor for what, nor for whom.
For a penny I get up, for two pence I lie down,
for three pence I do whatever you want!
If you hardly believe me, come and behold for three pence
the remains of the craziest bride of the most crooked brigand on earth.
Now dispell your clouds and look at me like I truly am.
A Lady, a true Lady has a virtue, a soul.
God be damned, of all the bastards I knew,
you who speak of stars, you who point at the skies,
you sure are the most infamous, the most cruel ever.
Hit me, I'd rather taste your whip than your pipe dreams.
Hit me till I burn, till I fall, till I lie on the ground,
but keep your tenderness to yourself, give me back my despair.
I was born on manure, and that's where I'm headed.
Now please, I beg you, no more talk about Dulcinea.
Can't you see I'm nothing? I'm but Aldonza the whore.
 
Do whatever you want with my translations. I'm not rich enough to sue you anyway.